In aceasta saptamana vi se va intampla un lucru minunat!
Lungimea lui este de 11 cm de la cap la coccis si de 17,5 cm de la cap la calcaie. Greutatea este de 160 de grame. Lungimea piciorului este acum de 2,5 cm si capul fatului are un diametru de 4 cm.
Urechile sunt aproape la locul lor, pe partile laterale ale capului, iar ochii s-au apropiat mult. Retina devine sensibila la lumina. Daca bebelusul dumneavoastra ar avea ochii deschisi, ar putea vedea!
Intreg corpul fatului s-a acoperit cu un pufulet fin, moale ca matasea. Acesta poarta numele simpatic de lanugo. Va cadea la nastere, fiind inlocuit de un alt puf cu perii mai grosi.
In sfarsit, miracolul se produce: va simtiti copilasul miscand! Este pentru intaia oara cand il simtiti cu adevarat traind inauntrul corpului dumneavoastra. Desigur ca au existat toate acele mici neplaceri care v-au indicat existenta lui, a mai fost si acea prima ecografie cand i-ati vazut inima batand, dar aceea era pe un ecran, undeva afara. Acum este cu totul altceva. Simtiti in corpul dumneavoastra ca se misca! Este acolo cineva care se agita! Deocamdata miscarile percepute sunt usoare, ca aripile unui fluture. Dar asteptati sa mai vedeti ce urmeaza!
Marea cantitate de progesteron pe care o produceti are ca efect relaxarea tuturor muschilor netezi. Efectul secundar indezirabil este o incetinire a functiilor intestinale. Nu lasati sa se instaleze consti-patia. Pentru aceasta evitati alimentele prea dulci. Mancati produse naturale, bogate in fibre. Chiar daca fenomenul se incapataneaza sa nu dispara, nu luati nici un laxativ fara sa cereti in prealabil sfatul medicului.
Cea de-a doua ecografie
Intre a 16-a si a 20-a saptamana este perioada ideala pentru efectuarea celei de-a doua ecografii. Ea permite un studiu precis al tuturor structurilor fizice externe ale bebelusului, in scopul detectarii unei eventuale anomalii de formare. Se pot face aprecieri asupra cresterii lui normale prin masurarea diametrului capului - diametrul biparietal (DBP) - precum si a diametrului abdominal la nivelul ombilicului.
Daca fatul nu este bine orientat si nu i se poate vedea spatele, si daca exista banuieli in privinta unei spina bifida, ecografia se poate repeta. La ecografia din saptamana a 14-a se observa:
- mana care se apropie de gura
- miscarile de inghitire
- reflexul plantar, care indica existenta simtului pipaitului; cand bebelusul atinge peretele uterin cu piciorul, acesta se retrage imediat
- miscarile muschilor respiratori; diafragma si peretele toracic se
ridica
- creierul
- placenta, usor de deosebit intre a 12-a si a 18-a saptamana.
Riscul de a avea un copil anormal
Evident ca toata lumea se gandeste si la aceasta eventualitate. Fiecare isi spune ca acest lucru nu se poate intampla decat altora, dar in adancul sufletului stie ca nu este la adapost de un accident. Procentul copiilor nascuti cu o anomalie nu depaseste 3% si in acesta intra si un mare numar de anomalii minore, vindecabile. Malformatiile au origini diverse si, cu ceva mai multe masuri de precautie, unele ar putea fi evitate.
Maladiile congenitale
Se numeste maladie congenitala, o boala aparuta in timpul vietii intrauterine si manifestata la nastere. • Anomalii legate de un accident de sarcina
Aceste accidente se pot datora unei boli a mamei, cum ar fi rubeola, toxoplasmoza, SIDA, sau sifilisul; mai pot fi produse de o intoxicatie a mamei cu substante chimice sau de o expunere la raze X.
Daca accidentul a avut loc intr-un stadiu precoce al sarcinii, atunci cand membrele si organele sunt in formare, riscul ce planeaza asupra copilului este mare. Malformatiile sunt mai putin grave daca accidentul are loc mai tarziu in timpul sarcinii.
• Anomalii legate de modul de viata
Sunt produse mai ales de alcoolism, tabagism sau de droguri.
Varsta mamei
Reprezinta un factor de risc insemnat, mai ales in cazul mongolis-mului, care se intalneste mai frecvent la copiii femeilor foarte tinere sau ai celor avand peste 38 de ani.
Casatoriile intre veri primari
Casatoriile consangvine si mai ales cele intre verii primari multiplica riscurile aparitiei unor anomalii. O tara familiala poate fi ascunsa, fiind recesiva. Existand undeva in cromozomii unui parinte, este foarte probabil sa existe si la celalalt parinte, deoarece amandoi fac parte din aceeasi familie. Copilul, primind gena tarata atat de la un parinte, cat si de la celalalt, va mosteni in mod obligatoriu si tara respectiva. Prin combinarea la intamplare in cadrul unei populatii mari, riscul ar fi fost foarte mult diminuat, deoarece exista sansa ca gena corespunzatoare de la celalalt parinte sa fi fost normala. Fiind dominanta asupra genei tarate, copilul rezultat din aceasta casatorie ar fi fost purtator, dar sanatos.
Riscul, pentru un copil rezultat din casatoria intre veri primari, poate fi calculat atunci cand tara este cunoscuta. Cand tara nu este vizibila, riscul este mai greu de apreciat.
Existenta unei boli ereditare
Se numeste boala ereditara o boala pe care copilul o mosteneste de la parintii sai. Aceasta boala este codificata in gene, care atunci cand se exprima determina boala.
Printre bolile ereditare, un mare numar nu sunt insotite de nici o malformatie si sunt compatibile cu o viata normala. Multe dintre ele pot fi in prezent tratate.
Boala ereditara poate sa nu fie vizibila la nastere si sa se manifeste mai tarziu. De exemplu, miopatia, o boala grava musculara, se manifesta progresiv si afecteaza mai ales baietii.
Boala poate sa nu se manifeste deloc, dar cel in cauza ramane purtatorul genei responsabile si poate transmite boala urmasilor. Si in acest caz se poate calcula riscul exact al transmiterii, atunci cand se cunoaste gena incriminata si frecventa cu care ea se intalneste intr-o populatie.
• Bolile ereditare de natura cromozomiala
Pot proveni din modificarea numarului cromozomilor sau structurii lor.
- Anomalia de numar. Exemplu este mongolismul sau trisomia 21. Subiectul are 47 de cromozomi in loc de 46. Apare o anormala repartitie a cromozomilor in cursul ultimei diviziuni a ovocitului, chiar inainte de fecundare, avand drept consecinta aparitia unui cromozom suplimentar, care este responsabil de tulburarile caracteristice mongolismului.
- Anomalia de structura. Un fragment de cromozom se poate rupe si apoi se pierde sau se fixeaza pe un alt cromozom. Este fenomenul numit translocatie. Consecinta vizibila este o anomalie.
Din fericire, un mare numar de oua cu cromozomii anormali nu sunt viabile si sunt eliminate. Aceasta este cauza a numeroase avorturi spontane care survin in primele 6 pana la 8 saptamani.
- Daca anomalia atinge cromozomii sexuali, ea va determina anomalii dintre care, cele mai cunoscute sunt:
• Sindromul Klinefelter. Atinge numai baietii, cu o frecventa de 1 la 500 intr-o populatie normala. Ei au un cromozom X suplimentar,
deci 47 de cromozomi. Formula lor cromozomiala este XXY, ceea ce determina o atrofie testiculara, determinand sterilitate. Sindromul Turner. Atinge numai fetele, cu o frecventa de 1 la 3000. Formula cromozomiala este XO. Ele au deci numai 45 de cromozomi. Morfologia lor este feminina, dar sunt de talie mica si nu au ovare.
• Bolile ereditare de origine genetica
Anomalia nu priveste decat o gena, adica o portiune infima dintr-un cromozom. Gena afectata perturba modul in care sunt transmise ordinele (de natura biochimica) spre celule si atunci, cele care le receptioneaza deviaza de la functionarea normala. Unele vor suntetiza prea multe enzime (aceste caramizi indispensabile bunei functionari a lanturilor metabolice), sau nu vor fabrica deloc. Aceste cazuri se insotesc de o perturbare in metabolismul proteinelor, al zaharurilor sau grasimilor, dand nastere unor boli dintre care cele mai cunoscute sunt: fenilcetonuria si galactozemia. Supravegheate sistematic inca de la nastere, deficientele pot fi compensate printr-un regim alimentar corespunzator. Netratate, pot determina intarziere mintala.
Alte celule elaboreaza substante de calitate inferioara, care deci nu-si vor indeplini rolul in mod corespunzator. Acesta este cazul globulelor rosii a caror hemoglobina anormala nu asigura in bune conditii transportul oxigenului, in cazul maladiei denumite drepano-citoza.
In prezent se cunosc mai mult de 3000 de boli metabolice ereditare de origine genetica. Gravitatea lor este variabila, mergand de la miopatie, pana la daltonism.
Transmiterea anomaliilor genice
Se desfasoara asemenea transmiterii tuturor caracteristicilor individuale, dupa legile ereditatii. O gena dominanta, chiar prezenta la un singur parinte, se exprima la descendenti. Ceea ce nu inseamna ca 50% dintre copii vor fi afectati. In calculul riscurilor intfa si faptul ca celalalt parinte este sanatos.
Pentru ca o gena recesiva sa se exprime la descendenti, trebuie ca ea sa fie prezenta la ambii parinti. Tatal sau mama care poseda gena recesiva intr-un singur exemplar nu prezinta semnele bolii, dar sunt purtatori. Boala apare la copil cand ambele gene parentale se regasesc in celula-ou, acest risc fiind de 1:4.
Se intampla destul de frecvent ca ereditatea sa fie in legatura cu sexul, adica gena anormala care poate determina boala sa fie purtata de un cromozom sexual. Este vorba intotdeauna de cromozomul X.
Daca gena anormala purtata de cromozomul X este recesiva, ea nu se manifesta decat la fete, care sunt doar purtatoare. Anomalia transmisa de femei atinge 50% din baieti. Acesta este cazul unor boli ca hemofilia sau miopatia.
Consultatia genetica
Consultatia genetica permite geneticienilor sa studieze cariotipul, cartea de identitate a cromozomilor viitorilor parinti. Ea permite sa se stie daca acestia sunt purtatorii unei anomalii transmisibile descendentilor si, in acest caz, care ar fi probabilitatea. Acest examen nu se face in mod sistematic. El se adreseaza familiilor in care exista riscul aparitiei unui copil purtator al unei malformatii de origine cromozomiala:
- cuplurilor care au deja un copil anormal si doresc sa cunoasca riscul asumat in cazul unei viitoare sarcini
- femeilor care au avut deja mai multe avorturi spontane datorate unei aberatii cromozomiale
-subiectilor purtatori ai unei boli sau ai unei malformatii, care doresc sa cunoasca riscul de a transmite anomalia copiilor lor
- verilor primari care doresc sa se casatoreasca.
Geneticienii nu pot spune daca copilul va avea sau nu boala. Ei pot aprecia doar probabilitatea. In functie de estimarea riscului si a posibilitatii de diagnostic prenatal, isi vor da sau nu acordul pentru o amniocenteza. Prin amniocenteza, analiza ce permite studierea cromozomilor fatului insusi, se va putea sti daca boala va atinge acest copil sau nu.
miercuri, 30 decembrie 2009
duminică, 20 decembrie 2009
Saptamana cinsprezece de sarcina
Bebelusul dumneavoastra pare sa respire!
Lungimea lui este de 10 cm de la cap la coccis si de 16 cm de la cap la calcaie. Greutatea este de 135 de grame. Capul bebelusului, masurat cu ajutorul ultrasunetelor, are un diametru de 3,9 cm. Lungimea piciorului este acum de 2 cm!
Bebelusul se misca in lichidul amniotic. Daca ati mai avut copii, va puteti da seama de aceste miscari, dar daca sunteti la primul copil, nu le simtiti deocamdata.
Arborele pulmonar cuprinde traheea si cei doi lobi pulmonari care nu si-au terminat complet maturizarea. In fiecare lob se produc diviziuni succesive, dand nastere la nenumarate alveole pulmonare, la nivelul carora se vor desfasura schimburile de gaze, dupa nasterea copilului.
Deocamdata plamanii nu functioneaza ca organ respirator. Totusi, au loc pseudomiscari respiratorii. Ele sunt inca rare, rapide si neregulate. Aceste miscari ale pieptului care se ridica si coboara au ca rezultat patrunderea in plamani a lichidului amniotic si apoi expulzarea lui. Nu uitati ca bebelusul respira prin intermediul sangelui dumneavoastra, care ii aduce oxigenul si il curata de dioxidul de carbon. Din aceasta cauza, el nu are nevoie de plamani pentru moment. Si chiar daca ii umple acum cu lichid amniotic, nu trebuie sa va fie frica, fiindca nu risca sa se inece!
Deglutitia (adica inghitirea - ingurgitarea) si respiratia cer o coordonare complexa intre nervi si muschi. Lichidul amniotic este un mediu potrivit, care inainte de nastere permite „antrenamentul" in vederea indeplinirii acestor activitati.
Aveti mai mult de 38 de ani? in acest caz, faceti parte din categoria sarcinilor cu risc, dar nu trebuie sa va alarmati inutil. Daca nu aveti probleme deosebite, totul se poate desfasura normal, ceea ce nu inseamna sa neglijati supravegherea medicala calificata.
A fi mama la 40 de ani
Fie ca este vorba de prima sarcina, fie ca nu, a fi insarcinata la 40 de ani necesita anumite masuri de precautie si urmarirea respectarii lor cu scrupulozitate. O femeie care are o prima sarcina la 38-39 de ani este mai expusa riscurilor unor boli asociate sarcinii. Este vorba cel mai adesea de hipertensiune si de boli renale care pot avea, pe langa alte repercusiuni, o intarziere in dezvoltarea copilului. De asemenea, este bine sa stiti ca la aceste varste proportia de cezariene este mai ridicata, mai ales atunci cand este vorba de prima sarcina.
Riscul de avort spontan este de asemenea ridicat, din cauza aceasta pierzandu-se circa 33% din sarcini, intre a 8-a si a 10-a saptamana. Dar, riscul cel mai grav, legat direct de varsta mamei, ramane trisomia 21, denumita curent mongolism". Acest pericol impune practicarea amniocentezei aproape in toate cazurile, pentru a se putea detecta orice anomalie de acest tip.
Amniocenteza
Amniocenteza consta in prelevarea de lichid amniotic. Prin anumite tehnici, celulele fetale continute in acesta sunt ulterior analizate, astfel incat sa li se determine structura cromozomiala. Amniocenteza trebuie efectuata intre a 16-a si a 18-a saptamana de amenoree, adica timpul scurs de la ultima menstruatie. Inaintea acestei date, nu exista destul lichid amniotic si nici destule celule fetale in lichid. Dupa aceasta data, sarcina este prea avansata si apar ezitari la practicarea unui avort terapeutic in caz de nevoie.
Amniocenteza ridica desigur problema intreruperii voluntare de sarcina (avort provocat), deoarece ea se efectueaza tocmai pentru stabilirea oportunitatii unei asemenea interventii. Intreruperea sarcinii este admisa de lege in asemenea cazuri, dar ea nu este obligatorie. Ipoteza ei este discutata inainte de a se efectua examenul si este de notat ca majoritatea echipelor medicale refuza sa efectueze amniocenteza cand viitoarea mama se opune categoric unei eventuale intreruperi a sarcinii. De aceea, amniocenteza nu este obligatorie, dar este propusa sistematic femeilor care au depasit 38 de ani.
Varsta de 38 de ani nu este aleasa la intamplare, ci in directa legatura cu riscul crescut ca dupa aceasta varsta sa se nasca un copil cu mongolism. Acest risc, estimat la o probabilitate de aparitie de 1 caz la 2000 - la 28 de ani, creste la 1 la 500 - la 38 de ani si ajunge la 1 la 100 - la 40 de ani. Dincolo de 40 de ani, procentajul creste si mai rapid.
Ca urmare a unei erori de repartitie a cromozomilor in timpul uneia din diviziunile ovocitului, zigotul, prima celula a bebelusului ajunge sa aiba 3 cromozomi 21, in loc de doi - cat ar fi fost normal. De aici numele de trisomie 21. Toate celulele individului, rezultate din aceasta prima celula, vor avea si ele un cromozom in plus. Rezulta astfel un supranumar de gene, ale caror ordine, la nivelul reactiilor chimice celulare, conduc in final la geneza unui individ cu trasaturile caracteristice acestui sindrom.
Indicatiile amniocentezei
- pentru detectarea unei anomalii cromozomiale la gravidele cu varsta de peste 38 de ani
- independent de varsta mamei, ea se practica sistematic la femeile care au deja un copil suferind de o boala de origine cromozomiala
- la o femeie care a avut mai multe avorturi spontane, acestea fiind adeseori rezultatul unui ou prezentand anomalii cromozomiale -cand intr-un cuplu, unul dintre viitorii parinti prezinta o tara familiala grava
- pentru diagnosticarea anumitor boli ereditare legate de sex, cum sunt hemofilia sau miopatia
-pentru detectarea anumitor anomalii ale sistemului nervos central; acest lucru se realizeaza prin examene biochimice si nu prin studierea cromozomilor.
Tehnica amniocentezei
Amniocenteza se practica intotdeauna in centre specializate, deoarece, cu toate ca tehnica este relativ simpla, nu este totusi un examen de rutina. Exista intotdeauna si un risc de avort spontan, apreciat la 0,5%.
Femeia insarcinata este alungita pe spate, usor pe o parte. Dupa ce se repereaza fetusul prin ecografie, practicianul introduce un ac prin abdomen si placenta - sub anestezie - pana in cavitatea amniotica, de unde extrage intre 5 si—l0 ml de lichid amniotic. Daca viitoarea mama este Rh(-), dupa interventie i se injecteaza imuno-globuline anti-D.
Stabilirea cariotipului
Celulele copilului, aflate in suspensie in lichidul amniotic, sunt introduse intr-un mediu de cultura nutritiv. Prin adaugarea unei substante in mediul de cultura, se blocheaza celulele intr-un anumit stadiu al diviziunii lor, cand cromozomii sunt bine individualizati si deci usor de observat la microscop. Celulele etalate pe lamele de sticla sunt observate la microscop si fotografiate. Cei 46 de cromozomi ai unei celule astfel fotografiate sunt apoi decupati si asamblati pe perechi, dupa normele internationale. Imaginea care rezulta se numeste cariotip. Orice anomalie a cariotipului este semnul concret al unei anomalii cromozomiale care va fi originea unei malformatii sau a unei boli. Prin prezenta cromozomilor sexuali, cariotipul permite aflarea sexului copilului.
In cazul unor boli legate de sex, ca hemofilia sau miopatia, care nu ating decat baietii, cariotipul ofera informatii asupra riscului de aparitie a maladiei, daca boala mai este prezenta in familie.
Stabilirea cariotipului necesita 15 zile.
Dozarea alfa-fetoproteinei
Este un examen al sangelui destinat depistarii unei eventuale malformatii a sistemului nervos central, in particular a bolii denumite spina bifida. Acest termen desemneaza un evantai de malformatii mai mult sau mai putin grave. Strict literal, el inseamna „sira spinarii bifurcata".
Este vorba de formatiunea tubulara reprezentand sistemul nervos central in primele saptamani de sarcina, care nu s-a inchis ulterior. Rezultatul este un defect de inchidere al coloanei vertebrale, cu malformatia maduvei spinarii, care determina paralizie si retardare mintala.
Examenul consta in cautarea in sangele viitoarei mame a unei proteine secretate de fetus, alfa-fetoproteina. Daca nivelul ei este ridicat, exista temeri in privinta unei anomalii a sistemului nervos. Invers, daca nivelul este prea scazut, trezeste suspiciunea in privinta unei boli de origine cromozomiaia si necesita obtinerea unor informatii suplimentare prin amniocenteza. Indiferent de situatie, fie ca nivelul este scazut, fie ca este ridicat, este necesara continuarea analizelor.
Examenul se practica sistematic in Bretagne, de exemplu, unde frecventa anomaliei spina bifida este relativ ridicata in randul populatiei, in timp ce in alte regiuni el nu se practica aproape deloc, boala fiind rara. Cu atat mai mult cu cat spina bifida se poate detecta si la ecografie.
Pentru prevenirea acestei anomalii, medicul prescrie acid folie in timpul celor 2 sau 3 luni care preceda sarcina si in primele 2 luni de sarcina, daca in familie se semnaleaza deja malformatia.
Aceleasi metode de prevenire se prescriu femeilor ce au trecut de 35 de ani si celor care au avut un avort spontan.
Lungimea lui este de 10 cm de la cap la coccis si de 16 cm de la cap la calcaie. Greutatea este de 135 de grame. Capul bebelusului, masurat cu ajutorul ultrasunetelor, are un diametru de 3,9 cm. Lungimea piciorului este acum de 2 cm!
Bebelusul se misca in lichidul amniotic. Daca ati mai avut copii, va puteti da seama de aceste miscari, dar daca sunteti la primul copil, nu le simtiti deocamdata.
Arborele pulmonar cuprinde traheea si cei doi lobi pulmonari care nu si-au terminat complet maturizarea. In fiecare lob se produc diviziuni succesive, dand nastere la nenumarate alveole pulmonare, la nivelul carora se vor desfasura schimburile de gaze, dupa nasterea copilului.
Deocamdata plamanii nu functioneaza ca organ respirator. Totusi, au loc pseudomiscari respiratorii. Ele sunt inca rare, rapide si neregulate. Aceste miscari ale pieptului care se ridica si coboara au ca rezultat patrunderea in plamani a lichidului amniotic si apoi expulzarea lui. Nu uitati ca bebelusul respira prin intermediul sangelui dumneavoastra, care ii aduce oxigenul si il curata de dioxidul de carbon. Din aceasta cauza, el nu are nevoie de plamani pentru moment. Si chiar daca ii umple acum cu lichid amniotic, nu trebuie sa va fie frica, fiindca nu risca sa se inece!
Deglutitia (adica inghitirea - ingurgitarea) si respiratia cer o coordonare complexa intre nervi si muschi. Lichidul amniotic este un mediu potrivit, care inainte de nastere permite „antrenamentul" in vederea indeplinirii acestor activitati.
Aveti mai mult de 38 de ani? in acest caz, faceti parte din categoria sarcinilor cu risc, dar nu trebuie sa va alarmati inutil. Daca nu aveti probleme deosebite, totul se poate desfasura normal, ceea ce nu inseamna sa neglijati supravegherea medicala calificata.
A fi mama la 40 de ani
Fie ca este vorba de prima sarcina, fie ca nu, a fi insarcinata la 40 de ani necesita anumite masuri de precautie si urmarirea respectarii lor cu scrupulozitate. O femeie care are o prima sarcina la 38-39 de ani este mai expusa riscurilor unor boli asociate sarcinii. Este vorba cel mai adesea de hipertensiune si de boli renale care pot avea, pe langa alte repercusiuni, o intarziere in dezvoltarea copilului. De asemenea, este bine sa stiti ca la aceste varste proportia de cezariene este mai ridicata, mai ales atunci cand este vorba de prima sarcina.
Riscul de avort spontan este de asemenea ridicat, din cauza aceasta pierzandu-se circa 33% din sarcini, intre a 8-a si a 10-a saptamana. Dar, riscul cel mai grav, legat direct de varsta mamei, ramane trisomia 21, denumita curent mongolism". Acest pericol impune practicarea amniocentezei aproape in toate cazurile, pentru a se putea detecta orice anomalie de acest tip.
Amniocenteza
Amniocenteza consta in prelevarea de lichid amniotic. Prin anumite tehnici, celulele fetale continute in acesta sunt ulterior analizate, astfel incat sa li se determine structura cromozomiala. Amniocenteza trebuie efectuata intre a 16-a si a 18-a saptamana de amenoree, adica timpul scurs de la ultima menstruatie. Inaintea acestei date, nu exista destul lichid amniotic si nici destule celule fetale in lichid. Dupa aceasta data, sarcina este prea avansata si apar ezitari la practicarea unui avort terapeutic in caz de nevoie.
Amniocenteza ridica desigur problema intreruperii voluntare de sarcina (avort provocat), deoarece ea se efectueaza tocmai pentru stabilirea oportunitatii unei asemenea interventii. Intreruperea sarcinii este admisa de lege in asemenea cazuri, dar ea nu este obligatorie. Ipoteza ei este discutata inainte de a se efectua examenul si este de notat ca majoritatea echipelor medicale refuza sa efectueze amniocenteza cand viitoarea mama se opune categoric unei eventuale intreruperi a sarcinii. De aceea, amniocenteza nu este obligatorie, dar este propusa sistematic femeilor care au depasit 38 de ani.
Varsta de 38 de ani nu este aleasa la intamplare, ci in directa legatura cu riscul crescut ca dupa aceasta varsta sa se nasca un copil cu mongolism. Acest risc, estimat la o probabilitate de aparitie de 1 caz la 2000 - la 28 de ani, creste la 1 la 500 - la 38 de ani si ajunge la 1 la 100 - la 40 de ani. Dincolo de 40 de ani, procentajul creste si mai rapid.
Ca urmare a unei erori de repartitie a cromozomilor in timpul uneia din diviziunile ovocitului, zigotul, prima celula a bebelusului ajunge sa aiba 3 cromozomi 21, in loc de doi - cat ar fi fost normal. De aici numele de trisomie 21. Toate celulele individului, rezultate din aceasta prima celula, vor avea si ele un cromozom in plus. Rezulta astfel un supranumar de gene, ale caror ordine, la nivelul reactiilor chimice celulare, conduc in final la geneza unui individ cu trasaturile caracteristice acestui sindrom.
Indicatiile amniocentezei
- pentru detectarea unei anomalii cromozomiale la gravidele cu varsta de peste 38 de ani
- independent de varsta mamei, ea se practica sistematic la femeile care au deja un copil suferind de o boala de origine cromozomiala
- la o femeie care a avut mai multe avorturi spontane, acestea fiind adeseori rezultatul unui ou prezentand anomalii cromozomiale -cand intr-un cuplu, unul dintre viitorii parinti prezinta o tara familiala grava
- pentru diagnosticarea anumitor boli ereditare legate de sex, cum sunt hemofilia sau miopatia
-pentru detectarea anumitor anomalii ale sistemului nervos central; acest lucru se realizeaza prin examene biochimice si nu prin studierea cromozomilor.
Tehnica amniocentezei
Amniocenteza se practica intotdeauna in centre specializate, deoarece, cu toate ca tehnica este relativ simpla, nu este totusi un examen de rutina. Exista intotdeauna si un risc de avort spontan, apreciat la 0,5%.
Femeia insarcinata este alungita pe spate, usor pe o parte. Dupa ce se repereaza fetusul prin ecografie, practicianul introduce un ac prin abdomen si placenta - sub anestezie - pana in cavitatea amniotica, de unde extrage intre 5 si—l0 ml de lichid amniotic. Daca viitoarea mama este Rh(-), dupa interventie i se injecteaza imuno-globuline anti-D.
Stabilirea cariotipului
Celulele copilului, aflate in suspensie in lichidul amniotic, sunt introduse intr-un mediu de cultura nutritiv. Prin adaugarea unei substante in mediul de cultura, se blocheaza celulele intr-un anumit stadiu al diviziunii lor, cand cromozomii sunt bine individualizati si deci usor de observat la microscop. Celulele etalate pe lamele de sticla sunt observate la microscop si fotografiate. Cei 46 de cromozomi ai unei celule astfel fotografiate sunt apoi decupati si asamblati pe perechi, dupa normele internationale. Imaginea care rezulta se numeste cariotip. Orice anomalie a cariotipului este semnul concret al unei anomalii cromozomiale care va fi originea unei malformatii sau a unei boli. Prin prezenta cromozomilor sexuali, cariotipul permite aflarea sexului copilului.
In cazul unor boli legate de sex, ca hemofilia sau miopatia, care nu ating decat baietii, cariotipul ofera informatii asupra riscului de aparitie a maladiei, daca boala mai este prezenta in familie.
Stabilirea cariotipului necesita 15 zile.
Dozarea alfa-fetoproteinei
Este un examen al sangelui destinat depistarii unei eventuale malformatii a sistemului nervos central, in particular a bolii denumite spina bifida. Acest termen desemneaza un evantai de malformatii mai mult sau mai putin grave. Strict literal, el inseamna „sira spinarii bifurcata".
Este vorba de formatiunea tubulara reprezentand sistemul nervos central in primele saptamani de sarcina, care nu s-a inchis ulterior. Rezultatul este un defect de inchidere al coloanei vertebrale, cu malformatia maduvei spinarii, care determina paralizie si retardare mintala.
Examenul consta in cautarea in sangele viitoarei mame a unei proteine secretate de fetus, alfa-fetoproteina. Daca nivelul ei este ridicat, exista temeri in privinta unei anomalii a sistemului nervos. Invers, daca nivelul este prea scazut, trezeste suspiciunea in privinta unei boli de origine cromozomiaia si necesita obtinerea unor informatii suplimentare prin amniocenteza. Indiferent de situatie, fie ca nivelul este scazut, fie ca este ridicat, este necesara continuarea analizelor.
Examenul se practica sistematic in Bretagne, de exemplu, unde frecventa anomaliei spina bifida este relativ ridicata in randul populatiei, in timp ce in alte regiuni el nu se practica aproape deloc, boala fiind rara. Cu atat mai mult cu cat spina bifida se poate detecta si la ecografie.
Pentru prevenirea acestei anomalii, medicul prescrie acid folie in timpul celor 2 sau 3 luni care preceda sarcina si in primele 2 luni de sarcina, daca in familie se semnaleaza deja malformatia.
Aceleasi metode de prevenire se prescriu femeilor ce au trecut de 35 de ani si celor care au avut un avort spontan.
marți, 15 decembrie 2009
Saptamana paisprezece
Lungimea lui este de 9 cm de la cap la coccis si de 14 cm de la cap la calcaie. Greutatea este de 110 grame. Capul lui are diametrul de 3,6 cm.
Fatul devine mai activ incepand cu aceasta saptamana. In afara miscarilor involuntare ale mainilor si picioarelor, el este capabil acum sa deschida gura, sa roteasca ochii si sa-si incrunte sprancenele!
Capul lui sta acum drept, iar picioarele au devenit mai lungi decat mainile. Derma, sau stratul profund al pielii, se diferentiaza in cursul celei de-a 3-a si a 4-a luni intr-un tesut conjunctiv ce imbraca fibrele elastice si fibrele de colagen, cele care dau aspectul definitiv al pielii, in acelasi timp, intra in functiune, la nivelul epidermei, micile papile continand cate un corpuscul tactil. Deci, la bebelusul dumneavoastra incepe sa se dezvolte simtul pipaitului.
Scheletul ar putea fi vizualizat cu ajutorul razelor X. Inainte, oasele contineau prea putin calciu ca sa poata fi vizibile in acest mod.
Inima bate acum de circa 110 pana la 120 de ori pe minut. Cercetatorii au demonstrat ca un fat de aceasta varsta prezinta o electrocardiograma foarte asemanatoare cu a unui adult.
Acum, spre sfarsitul lunii a 3-a, intestinul, bine dezvoltat, incepe sa reintre in cavitatea abdominala, care s-a marit si ea.
Glanda tiroida incepe sa functioneze, producand hormonul tiroidian, atat de important pentru toata viata individului. Ea va asigura, intre altele, cresterea copilului. Pentru functionarea normala, celulele glandei tiroide au nevoie de iod, care este furnizat prin alimentatie. Sursa principala a acestuia este sarea de bucatarie de origine marina, care contine iod suficient.
Cavitatea amniotica contine acum 250 cm3 de lichid. Aceasta cantitate se va mari pe masura ce sarcina avanseaza.
Aduceti-va aminte sa va cantariti cu regularitate!
Vizita medicala din luna a 4-a
Este momentul sa faceti o noua vizita medicala, chiar daca totul merge bine. Aceasta nu este obligatorie, dar multi medici considera ca cele patru vizite obligatorii sunt insuficiente si doresc sa vada mama si in luna a 4-a.
Aceste controale sunt deosebit de necesare in cazurile sarcinilor cu risc crescut.
Sarcinile cu risc crescut
Nu trebuie sa va alarmati chiar daca sunteti in aceasta situatie, deoarece termenul de „sarcina cu risc crescut" nu reflecta prin el insusi un pericol imediat. El se foloseste doar pentru a desemna o sarcina care decurge normal, dar care dintr-un motiv sau altul necesita o supraveghere mai atenta si analize mai speciale. Aceasta supraveghere a sarcinii previne eventualele accidente si reduce deci mortalitatea infantila si pe cea materna.
80% dintre femeile insarcinate nu au nici o problema. Celelalte prezinta unul sau mai multi factori care implica riscuri in ceea ce priveste viata copilului. Riscul cel mai frecvent este nasterea prematura, dar mai exista si altele, cum ar fi riscul de intarziere a cresterii fatului din cauza unei boli sau a modului de viata al mamei inaintea sarcinii, precum si riscul unor suferinte fetale in momentul nasterii.
Factorii de risc
• Varsta mamei este un factor de risc important, care nu trebuie neglijat.
- Cand viitoarea mama este foarte tanara, avand sub 18 ani, in mod sigur exista riscuri mai mari decat la o femeie mai in varsta. Riscul toxemiei gravidice, caracterizata prin aibuminurie si hipertensiune arteriala este de trei ori mai mare, cel al nasterii premature este dublu, iar cel al mortalitatii perinatale de 2-3 ori mai mare. Riscul de a naste un copil cu mongolism este de asemenea destul de ridicat si adeseori greutatea unui copil nascut de o mama foarte tanara este mai mica decat media.
Aceste riscuri sunt adesea legate de problemele psihologice si sociale care atrag dupa ele un comportament primejdios. Astfel, cand adolescenta isi ascunde sarcina cat mai mult posibil, este evident ineficient asistata medical si adeseori chiar necorespunzator alimentata. Este de remarcat ca atunci cand o adolescenta insarcinata este acceptata de familie si inconjurata cu afectiune, se observa o neta diminuare a complicatiilor.
- Cand viitoarea mama are mai mult decat 38 de ani.
• Numarul de sarcini anterioare. incepand cu a patra nastere, riscul unei prezentatii anormale si al unei nasteri dificile creste, deoarece uterul s-ar fi putut sa-si fi pierdut din elasticitate si deci din capacitatea de a se contracta. Sunt de asemenea frecvente hemoragiile in momentul nasterii.
Riscul acestor sarcini depinde foarte mult si de faptul ca femeia care asteapta al patrulea sau al cincilea copil are tendinta de a fi mai neglijenta cu precautiile igienice generale ale sarcinii ei.
• Sarcinile multiple. Mama este supravegheata cu mai multa atentie cand asteapta gemeni, ceea ce este cazul unei femei din 80, sau cand asteapta mai mult de doi copii, ceea ce ramane un caz exceptional.
La inceputul sarcinii, riscul de avort spontan este destul de mare. Mai tarziu, apare problema unei nasteri premature, care poate avea loc intr-adevar, in special in cazul gemenilor adevarati, cand exista un exces de lichid amniotic, sau hidramnios, care destinde uterul si membranele, provocand contractii. In aceste cazuri se impune spitalizarea. La fel de frecvente sunt cazurile de toxemie gravidica cu aibuminurie, hipertensiune si edeme, care de asemenea necesita spitalizare. Gemenii se nasc adeseori putin prematur si aproape intotdeauna unul este ceva mai mic decat celalalt. De aceea, examenele medicale prenatale si ecografiile, sunt mai numeroase. Aceasta este si cauza pentru care este recomandabila nasterea intr-un centru medical bine dotat.
• Sarcinile anterioare cu probleme indica intr-adevar ca este cazul ca noua sarcina sa fie supravegheata mai atent. Orice accident survenit in cursul sarcinilor anterioare, ca: hemoragii, intarzierea cresterii fetusului in uter, copil cu malformatii sau nascut mort, precum si orice alte probleme care au aparut la nastere, trebuie sa fie semnalate. Ele pot fi cauzate de o insertie necorespunzatoare a placentei, sau de o dilatare dificila ori insuficienta a colului in momentul nasterii. Trebuie luate toate masurile pentru ca tulburarile aparute la sarcina anterioara sa nu se mai repete.
• Bolile viitoarei mame pot determina o suferinta fetala, malformatii, un avort sau o nastere prematura. Bolile incriminate sunt alcoolismul, anemia, diabetul, hepatita virala, herpesul, hipertensiunea arteriala, incompatibilitatea Rh, infectia urinara, listerioza, rubeola si SIDA. Mamele care prezinta una dintre aceste boli vor fi supravegheate in mod deosebit, pe toata durata sarcinii lor.
• Probleme legate de constitutia fizica a mamei. Pot aparea probleme in cursul sarcinii, dar mai ales la nastere, in unul din urmatoarele cazuri:
- anomalii ale bazinului; el poate fi prea mic, mai ales la femeile masurand sub 1,50 m inaltime, sau poate fi deformat congenital, sau ca urmare a unui accident
- uter prea mic, avand poate unul sau mai multe chisturi, sau uter retrovers.
in toate cazurile, conditiile nasterii trebuie determinate foarte precis.
• Conditiile socio-economice ale mamei sunt cauza a 60% dintre nasterile premature. Mortalitatea perinatala este de doua ori mai ridicata in randul claselor sociale mai defavorizate.
Ca urmare a unor conditii economice dificile, viitoarea mama continua sa munceasca greu, o perioada mai lunga decat ar trebui. Transportul pe distante mari si in conditii obositoare, activitatile casnice, grijile legate de copiii deja existenti in familie, o alimentatie dezechilibrata din cauza lipsei de mijloace materiale, sunt tot atatia factori care favorizeaza surmenajul, anemia, toxemia, si, din cauza acestora, o nastere prematura.
Supravegherea sarcinii cu risc crescut
Supravegherea medicala va fi mai atenta, in functie de factorii de risc si de momentul sarcinii, efectuandu-se un examen medical la fiecare 15 zile, iar cand este necesar, chiar in fiecare saptamana, in afara de examenele obisnuite, se mai efectueaza si altele, mai deosebite, in functie de situatia concreta. Este vorba de:
- ecografie
- examen cu aparatul Doppler
- biopsia trofoblastului
- embrioscopie
- punctia cordonului ombilical
- amniocenteza -fetoscopie
- amnioscopie
- radiopelvimetrie
- radiografie feto-pelviana
-dozajul alfa-fetoproteinei.
Punctia cordonului ombilical
Acest examen se efectueaza cam in a 3-a luna de sarcina. Este vorba de extragerea catorva picaturi de sange fetal prelevat cu ajutorul unui ac fin din vena cordonului ombilical. Prelevmentul se practica sub anestezie locala si sub control ecografic. Se localizeaza mai intai placenta, apoi fetusul si apoi cordonul ombilical. Sangele este analizat imediat si rezultatele se obtin rapid.
Analiza precoce a sangelui fatului permite sa se afle daca este afectat de o boala infectioasa contractata de mama in cursul sarcinii, de tipul rubeolei sau toxoplasmozei.
Fatul devine mai activ incepand cu aceasta saptamana. In afara miscarilor involuntare ale mainilor si picioarelor, el este capabil acum sa deschida gura, sa roteasca ochii si sa-si incrunte sprancenele!
Capul lui sta acum drept, iar picioarele au devenit mai lungi decat mainile. Derma, sau stratul profund al pielii, se diferentiaza in cursul celei de-a 3-a si a 4-a luni intr-un tesut conjunctiv ce imbraca fibrele elastice si fibrele de colagen, cele care dau aspectul definitiv al pielii, in acelasi timp, intra in functiune, la nivelul epidermei, micile papile continand cate un corpuscul tactil. Deci, la bebelusul dumneavoastra incepe sa se dezvolte simtul pipaitului.
Scheletul ar putea fi vizualizat cu ajutorul razelor X. Inainte, oasele contineau prea putin calciu ca sa poata fi vizibile in acest mod.
Inima bate acum de circa 110 pana la 120 de ori pe minut. Cercetatorii au demonstrat ca un fat de aceasta varsta prezinta o electrocardiograma foarte asemanatoare cu a unui adult.
Acum, spre sfarsitul lunii a 3-a, intestinul, bine dezvoltat, incepe sa reintre in cavitatea abdominala, care s-a marit si ea.
Glanda tiroida incepe sa functioneze, producand hormonul tiroidian, atat de important pentru toata viata individului. Ea va asigura, intre altele, cresterea copilului. Pentru functionarea normala, celulele glandei tiroide au nevoie de iod, care este furnizat prin alimentatie. Sursa principala a acestuia este sarea de bucatarie de origine marina, care contine iod suficient.
Cavitatea amniotica contine acum 250 cm3 de lichid. Aceasta cantitate se va mari pe masura ce sarcina avanseaza.
Aduceti-va aminte sa va cantariti cu regularitate!
Vizita medicala din luna a 4-a
Este momentul sa faceti o noua vizita medicala, chiar daca totul merge bine. Aceasta nu este obligatorie, dar multi medici considera ca cele patru vizite obligatorii sunt insuficiente si doresc sa vada mama si in luna a 4-a.
Aceste controale sunt deosebit de necesare in cazurile sarcinilor cu risc crescut.
Sarcinile cu risc crescut
Nu trebuie sa va alarmati chiar daca sunteti in aceasta situatie, deoarece termenul de „sarcina cu risc crescut" nu reflecta prin el insusi un pericol imediat. El se foloseste doar pentru a desemna o sarcina care decurge normal, dar care dintr-un motiv sau altul necesita o supraveghere mai atenta si analize mai speciale. Aceasta supraveghere a sarcinii previne eventualele accidente si reduce deci mortalitatea infantila si pe cea materna.
80% dintre femeile insarcinate nu au nici o problema. Celelalte prezinta unul sau mai multi factori care implica riscuri in ceea ce priveste viata copilului. Riscul cel mai frecvent este nasterea prematura, dar mai exista si altele, cum ar fi riscul de intarziere a cresterii fatului din cauza unei boli sau a modului de viata al mamei inaintea sarcinii, precum si riscul unor suferinte fetale in momentul nasterii.
Factorii de risc
• Varsta mamei este un factor de risc important, care nu trebuie neglijat.
- Cand viitoarea mama este foarte tanara, avand sub 18 ani, in mod sigur exista riscuri mai mari decat la o femeie mai in varsta. Riscul toxemiei gravidice, caracterizata prin aibuminurie si hipertensiune arteriala este de trei ori mai mare, cel al nasterii premature este dublu, iar cel al mortalitatii perinatale de 2-3 ori mai mare. Riscul de a naste un copil cu mongolism este de asemenea destul de ridicat si adeseori greutatea unui copil nascut de o mama foarte tanara este mai mica decat media.
Aceste riscuri sunt adesea legate de problemele psihologice si sociale care atrag dupa ele un comportament primejdios. Astfel, cand adolescenta isi ascunde sarcina cat mai mult posibil, este evident ineficient asistata medical si adeseori chiar necorespunzator alimentata. Este de remarcat ca atunci cand o adolescenta insarcinata este acceptata de familie si inconjurata cu afectiune, se observa o neta diminuare a complicatiilor.
- Cand viitoarea mama are mai mult decat 38 de ani.
• Numarul de sarcini anterioare. incepand cu a patra nastere, riscul unei prezentatii anormale si al unei nasteri dificile creste, deoarece uterul s-ar fi putut sa-si fi pierdut din elasticitate si deci din capacitatea de a se contracta. Sunt de asemenea frecvente hemoragiile in momentul nasterii.
Riscul acestor sarcini depinde foarte mult si de faptul ca femeia care asteapta al patrulea sau al cincilea copil are tendinta de a fi mai neglijenta cu precautiile igienice generale ale sarcinii ei.
• Sarcinile multiple. Mama este supravegheata cu mai multa atentie cand asteapta gemeni, ceea ce este cazul unei femei din 80, sau cand asteapta mai mult de doi copii, ceea ce ramane un caz exceptional.
La inceputul sarcinii, riscul de avort spontan este destul de mare. Mai tarziu, apare problema unei nasteri premature, care poate avea loc intr-adevar, in special in cazul gemenilor adevarati, cand exista un exces de lichid amniotic, sau hidramnios, care destinde uterul si membranele, provocand contractii. In aceste cazuri se impune spitalizarea. La fel de frecvente sunt cazurile de toxemie gravidica cu aibuminurie, hipertensiune si edeme, care de asemenea necesita spitalizare. Gemenii se nasc adeseori putin prematur si aproape intotdeauna unul este ceva mai mic decat celalalt. De aceea, examenele medicale prenatale si ecografiile, sunt mai numeroase. Aceasta este si cauza pentru care este recomandabila nasterea intr-un centru medical bine dotat.
• Sarcinile anterioare cu probleme indica intr-adevar ca este cazul ca noua sarcina sa fie supravegheata mai atent. Orice accident survenit in cursul sarcinilor anterioare, ca: hemoragii, intarzierea cresterii fetusului in uter, copil cu malformatii sau nascut mort, precum si orice alte probleme care au aparut la nastere, trebuie sa fie semnalate. Ele pot fi cauzate de o insertie necorespunzatoare a placentei, sau de o dilatare dificila ori insuficienta a colului in momentul nasterii. Trebuie luate toate masurile pentru ca tulburarile aparute la sarcina anterioara sa nu se mai repete.
• Bolile viitoarei mame pot determina o suferinta fetala, malformatii, un avort sau o nastere prematura. Bolile incriminate sunt alcoolismul, anemia, diabetul, hepatita virala, herpesul, hipertensiunea arteriala, incompatibilitatea Rh, infectia urinara, listerioza, rubeola si SIDA. Mamele care prezinta una dintre aceste boli vor fi supravegheate in mod deosebit, pe toata durata sarcinii lor.
• Probleme legate de constitutia fizica a mamei. Pot aparea probleme in cursul sarcinii, dar mai ales la nastere, in unul din urmatoarele cazuri:
- anomalii ale bazinului; el poate fi prea mic, mai ales la femeile masurand sub 1,50 m inaltime, sau poate fi deformat congenital, sau ca urmare a unui accident
- uter prea mic, avand poate unul sau mai multe chisturi, sau uter retrovers.
in toate cazurile, conditiile nasterii trebuie determinate foarte precis.
• Conditiile socio-economice ale mamei sunt cauza a 60% dintre nasterile premature. Mortalitatea perinatala este de doua ori mai ridicata in randul claselor sociale mai defavorizate.
Ca urmare a unor conditii economice dificile, viitoarea mama continua sa munceasca greu, o perioada mai lunga decat ar trebui. Transportul pe distante mari si in conditii obositoare, activitatile casnice, grijile legate de copiii deja existenti in familie, o alimentatie dezechilibrata din cauza lipsei de mijloace materiale, sunt tot atatia factori care favorizeaza surmenajul, anemia, toxemia, si, din cauza acestora, o nastere prematura.
Supravegherea sarcinii cu risc crescut
Supravegherea medicala va fi mai atenta, in functie de factorii de risc si de momentul sarcinii, efectuandu-se un examen medical la fiecare 15 zile, iar cand este necesar, chiar in fiecare saptamana, in afara de examenele obisnuite, se mai efectueaza si altele, mai deosebite, in functie de situatia concreta. Este vorba de:
- ecografie
- examen cu aparatul Doppler
- biopsia trofoblastului
- embrioscopie
- punctia cordonului ombilical
- amniocenteza -fetoscopie
- amnioscopie
- radiopelvimetrie
- radiografie feto-pelviana
-dozajul alfa-fetoproteinei.
Punctia cordonului ombilical
Acest examen se efectueaza cam in a 3-a luna de sarcina. Este vorba de extragerea catorva picaturi de sange fetal prelevat cu ajutorul unui ac fin din vena cordonului ombilical. Prelevmentul se practica sub anestezie locala si sub control ecografic. Se localizeaza mai intai placenta, apoi fetusul si apoi cordonul ombilical. Sangele este analizat imediat si rezultatele se obtin rapid.
Analiza precoce a sangelui fatului permite sa se afle daca este afectat de o boala infectioasa contractata de mama in cursul sarcinii, de tipul rubeolei sau toxoplasmozei.
duminică, 13 decembrie 2009
A treisprezecea saptamana de sarcina
Bebelusul dumneavoastra deschide gura!
Despre viitorul dumneavoastra copil
Lungimea lui este de 8 cm de la cap la coccis si de 12 cm de la cap la calcaie. Greutatea este de 65 de grame.
Capul bebelusului poate fi acum masurat cu ajutorul ultrasunetelor. El are un diametru de 3,2 cm. Pornind de la aceasta masuratoare, se poate calcula data nasterii, cu o aproximatie de cateva zile. In aceasta saptamana, capul va mai creste cu 4 mm in diametru.
Scheletul bebelusului continua sa se formeze prin aparitia continua de noi oase. Articulatiile sunt functionale si mainile se pot indoi atat la coate, cat si la incheietura mainii. Degetele pot si ele sa se stranga in pumn, in timp ce degetele de la picioare se indeparteaza in evantai! Desigur ca nici una dintre aceste miscari nu este controlata de creier.
In piele, celule cu o forma mai deosebita, prezentand niste prelungiri, se ocupa cu elaborarea unui pigment de culoare inchisa, denumit melanina. Acest pigment este transmis si celorlalte celule ale epidermei prin intermediul acelor prelungiri. Ele sunt cele care dau culoarea pielii dupa nastere. Datorita lor, copilasul dumneavoastra se va bronza cand il veti lasa sa stea nitel la soare.
Gura este capabila sa se deschida, sa se inchida si chiar sa suga. Bebelusul incepe acum sa bea cate putin din lichidul amniotic in care se scalda. Apoi elimina un fel de urina, datorita rinichilor lui, care au devenit functionali. Este pentru prima data cand se stabileste un circuit primitiv de absorbtie si de excretie pe caile digestive.
Burta incepe sa se rotunjeasca. Putin, atat incat numai un ochi avertizat poate sa observe ceva cand sunteti imbracata. Dar dumneavoastra, care va cunoasteti bine, stiti ca ceva s-a schimbat. Hainele inca va cuprind, daca au o croiala putin mai larga, dar nu este departe ziua in care trebuie sa incepeti sa largiti elasticele!
d1n5113de87xcp
Atentie la problemele urinare si genitale
Nu lasati in voia lor micile infectii locale ale zonei urogenitale. Pot sa se agraveze si sa duca la complicatii serioase.
Infectiile urinare
Infectiile urinare apar frecvent la femeile insarcinate, constatandu-se ca 5 pana la 6% dintre ele sufera din cauza lor. Nu sunt in mod necesar de origine infectioasa, ele putandu-se datora si unei simple raceli, sau cel mai adesea unei absorbtii insuficiente de apa. Bebelusul isi ia din sangele dumneavoastra apa de care are nevoie. Cand nu beti destule lichide, sangele va este mai concentrat, iar urina devine iritanta.
Semnele
- simtiti o mica senzatie de arsura la urinat; de cele mai multe ori este vorba doar de o iritatie locala datorata mai curand urinei prea concentrate decat unei infectii
- simtiti nevoia de a urina frecvent, atat ziua, cat si noaptea, cu o senzatie de arsura puternica la trecerea urinei; aveti in acest caz semnele clinice ale unei infectii urinare.
In toate situatiile trebuie sa consultati medicul, care va solicita analiza urinei in vederea detectarii unor eventuali microbi. Cel mai adesea este vorba de colibacilul Escherichia Coli care populeaza in mod normal intestinul uman si este indispensabil bunei lui functionari. Trecerea lui in caile urinare provoaca colibaciloze care trebuie neaparat tratate. Si alti germeni ar putea fi responsabili.
O data ce microbul a fost identificat in urina, medicul poate prescrie tratamentul adecvat.
Evitati sa va tratati empiric, luand un medicament prescris pentru o infectie urinara anterioara, deoarece nu este sigur ca aveti de-a face cu acelasi microb. Riscati sa mascati astfel adevarata cauza si sa declansati noi complicatii.
Consecintele
O infectie urinara neingrijita poate avea consecinte serioase:
- pentru mama, daca infectia ii atinge rinichii
- pentru copil, franandu-i cresterea
- riscul unui avort, sau intr-o faza mai avansata a sarcinii, o nastere prematura.
Prevenirea
- beti sistematic multa apa
- odihniti-va la caldura; evitati frigul si umiditatea
- verificati aciditatea urinei cu hartie de turnesol, care isi schimba culoarea in functie de aciditatea sau alcalinitatea ei; daca urina este prea acida, puteti restabili echilibrul band suc de praz, lapte, si mancand fructe si legume; daca din contra, nu este destul de acida, ceea ce favorizeaza dezvoltarea germenilor, aveti interesul sa consumati mai multa carne si sa beti ceai.
Daca aveti o alimentatie echilibrata, urina va fi exact asa cum trebuie sa fie, adica neutra. Infectiile genitale
Sarcina stimuleaza secretiile vaginale (sau pierderile albe). Ele nu au o semnificatie particulara in afara cazului in care prezinta un aspect neobisnuit.
Semnele
- aveti secretii suspecte, mai abundente ca de obicei sau mai consistente, sau cu un miros neplacut
- aveti mancarimi sau arsuri in regiunea vulvara
- raporturile sexuale sunt dureroase
- partenerul dumneavoastra prezinta o infectie.
In toate cazurile, trebuie sa consultati repede medicul ginecolog. Un prelevment al secretiilor vaginale va fi analizat la laborator si va fi determinat tipul de infectie cu care aveti de-a face. Tratamentul potrivit va trebui urmat si de partenerul dumneavoastra.
Consecintele
Nu trebuie sa neglijati nici un fel de infectie. Tratata la timp, nu va lasa nici o urma, dar lasata fara ingrijire, ea se va intinde si va provoca:
- un avort spontan in primul trimestru
- o nastere prematura daca infectia survine mai tarziu
- o infectie acuta a mamei in momentul nasterii: infectia puerperala
- metrite si salpingite cronice ulterioare
- infectarea copilului la nastere.
Infectiile genitale
- Scurgerile abundente de lichid cu miros neplacut, insotite de mancarimi ale vulvei, sunt semnele caracteristice unei micoze. Cel mai adesea este vorba de Candida albicans, ciuperca avand o predilectie pentru mediile acide. Sarcina, modificand aciditatea mediului vaginal pentru a-l proteja impotriva agresiunii microbilor obisnuiti, favorizeaza din nefericire aparitia micozelor. Micozele vaginale au deseori la origine o micoza interna, intestinala. Tratamentul local care se aplica in aceste cazuri, cu ovule antifungice, trebuie completat si cu un tratament general cu comprimate administrate pe cale orala.
Tratamentul trebuie urmat un timp destul de indelungat pentru a fi eficient. El trebuie aplicat in acelasi timp si partenerului pentru evitarea unor contaminari incrucisate, deoarece sporii ciupercii sunt foarte rezistenti.
Pentru toaleta dumneavoastra, folositi la spalare apa cu adaos de bicarbonat de sodiu - o lingura de bicarbonat la un litru de apa.
- Cand scurgerile sunt mai consistente si mai uscate, este vorba de un parazit: Trichomonas. in acest caz, vi se prescrie un tratament specific pe baza de ovule. Pentru un timp va fi indicata, in acest caz, spalarea cu o apa acidulata.
- Daca scurgerile sunt foarte fluide sau mai consistente, dar oricum urat mirositoare, doar laboratorul este in masura sa stabileasca despre ce microb este vorba. Tot acolo se poate stabili ce antibiotic este mai potrivit pentru combaterea lui. Antibioticul se prescrie de obicei sub forma unor ovule care se introduc in vagin. El mai poate fi asociat, daca este nevoie, si cu un tratament antifungic. Doar medicul ginecolog este in masura sa stabilesca tratamentul cel mai potrivit.
Despre viitorul dumneavoastra copil
Lungimea lui este de 8 cm de la cap la coccis si de 12 cm de la cap la calcaie. Greutatea este de 65 de grame.
Capul bebelusului poate fi acum masurat cu ajutorul ultrasunetelor. El are un diametru de 3,2 cm. Pornind de la aceasta masuratoare, se poate calcula data nasterii, cu o aproximatie de cateva zile. In aceasta saptamana, capul va mai creste cu 4 mm in diametru.
Scheletul bebelusului continua sa se formeze prin aparitia continua de noi oase. Articulatiile sunt functionale si mainile se pot indoi atat la coate, cat si la incheietura mainii. Degetele pot si ele sa se stranga in pumn, in timp ce degetele de la picioare se indeparteaza in evantai! Desigur ca nici una dintre aceste miscari nu este controlata de creier.
In piele, celule cu o forma mai deosebita, prezentand niste prelungiri, se ocupa cu elaborarea unui pigment de culoare inchisa, denumit melanina. Acest pigment este transmis si celorlalte celule ale epidermei prin intermediul acelor prelungiri. Ele sunt cele care dau culoarea pielii dupa nastere. Datorita lor, copilasul dumneavoastra se va bronza cand il veti lasa sa stea nitel la soare.
Gura este capabila sa se deschida, sa se inchida si chiar sa suga. Bebelusul incepe acum sa bea cate putin din lichidul amniotic in care se scalda. Apoi elimina un fel de urina, datorita rinichilor lui, care au devenit functionali. Este pentru prima data cand se stabileste un circuit primitiv de absorbtie si de excretie pe caile digestive.
Burta incepe sa se rotunjeasca. Putin, atat incat numai un ochi avertizat poate sa observe ceva cand sunteti imbracata. Dar dumneavoastra, care va cunoasteti bine, stiti ca ceva s-a schimbat. Hainele inca va cuprind, daca au o croiala putin mai larga, dar nu este departe ziua in care trebuie sa incepeti sa largiti elasticele!
d1n5113de87xcp
Atentie la problemele urinare si genitale
Nu lasati in voia lor micile infectii locale ale zonei urogenitale. Pot sa se agraveze si sa duca la complicatii serioase.
Infectiile urinare
Infectiile urinare apar frecvent la femeile insarcinate, constatandu-se ca 5 pana la 6% dintre ele sufera din cauza lor. Nu sunt in mod necesar de origine infectioasa, ele putandu-se datora si unei simple raceli, sau cel mai adesea unei absorbtii insuficiente de apa. Bebelusul isi ia din sangele dumneavoastra apa de care are nevoie. Cand nu beti destule lichide, sangele va este mai concentrat, iar urina devine iritanta.
Semnele
- simtiti o mica senzatie de arsura la urinat; de cele mai multe ori este vorba doar de o iritatie locala datorata mai curand urinei prea concentrate decat unei infectii
- simtiti nevoia de a urina frecvent, atat ziua, cat si noaptea, cu o senzatie de arsura puternica la trecerea urinei; aveti in acest caz semnele clinice ale unei infectii urinare.
In toate situatiile trebuie sa consultati medicul, care va solicita analiza urinei in vederea detectarii unor eventuali microbi. Cel mai adesea este vorba de colibacilul Escherichia Coli care populeaza in mod normal intestinul uman si este indispensabil bunei lui functionari. Trecerea lui in caile urinare provoaca colibaciloze care trebuie neaparat tratate. Si alti germeni ar putea fi responsabili.
O data ce microbul a fost identificat in urina, medicul poate prescrie tratamentul adecvat.
Evitati sa va tratati empiric, luand un medicament prescris pentru o infectie urinara anterioara, deoarece nu este sigur ca aveti de-a face cu acelasi microb. Riscati sa mascati astfel adevarata cauza si sa declansati noi complicatii.
Consecintele
O infectie urinara neingrijita poate avea consecinte serioase:
- pentru mama, daca infectia ii atinge rinichii
- pentru copil, franandu-i cresterea
- riscul unui avort, sau intr-o faza mai avansata a sarcinii, o nastere prematura.
Prevenirea
- beti sistematic multa apa
- odihniti-va la caldura; evitati frigul si umiditatea
- verificati aciditatea urinei cu hartie de turnesol, care isi schimba culoarea in functie de aciditatea sau alcalinitatea ei; daca urina este prea acida, puteti restabili echilibrul band suc de praz, lapte, si mancand fructe si legume; daca din contra, nu este destul de acida, ceea ce favorizeaza dezvoltarea germenilor, aveti interesul sa consumati mai multa carne si sa beti ceai.
Daca aveti o alimentatie echilibrata, urina va fi exact asa cum trebuie sa fie, adica neutra. Infectiile genitale
Sarcina stimuleaza secretiile vaginale (sau pierderile albe). Ele nu au o semnificatie particulara in afara cazului in care prezinta un aspect neobisnuit.
Semnele
- aveti secretii suspecte, mai abundente ca de obicei sau mai consistente, sau cu un miros neplacut
- aveti mancarimi sau arsuri in regiunea vulvara
- raporturile sexuale sunt dureroase
- partenerul dumneavoastra prezinta o infectie.
In toate cazurile, trebuie sa consultati repede medicul ginecolog. Un prelevment al secretiilor vaginale va fi analizat la laborator si va fi determinat tipul de infectie cu care aveti de-a face. Tratamentul potrivit va trebui urmat si de partenerul dumneavoastra.
Consecintele
Nu trebuie sa neglijati nici un fel de infectie. Tratata la timp, nu va lasa nici o urma, dar lasata fara ingrijire, ea se va intinde si va provoca:
- un avort spontan in primul trimestru
- o nastere prematura daca infectia survine mai tarziu
- o infectie acuta a mamei in momentul nasterii: infectia puerperala
- metrite si salpingite cronice ulterioare
- infectarea copilului la nastere.
Infectiile genitale
- Scurgerile abundente de lichid cu miros neplacut, insotite de mancarimi ale vulvei, sunt semnele caracteristice unei micoze. Cel mai adesea este vorba de Candida albicans, ciuperca avand o predilectie pentru mediile acide. Sarcina, modificand aciditatea mediului vaginal pentru a-l proteja impotriva agresiunii microbilor obisnuiti, favorizeaza din nefericire aparitia micozelor. Micozele vaginale au deseori la origine o micoza interna, intestinala. Tratamentul local care se aplica in aceste cazuri, cu ovule antifungice, trebuie completat si cu un tratament general cu comprimate administrate pe cale orala.
Tratamentul trebuie urmat un timp destul de indelungat pentru a fi eficient. El trebuie aplicat in acelasi timp si partenerului pentru evitarea unor contaminari incrucisate, deoarece sporii ciupercii sunt foarte rezistenti.
Pentru toaleta dumneavoastra, folositi la spalare apa cu adaos de bicarbonat de sodiu - o lingura de bicarbonat la un litru de apa.
- Cand scurgerile sunt mai consistente si mai uscate, este vorba de un parazit: Trichomonas. in acest caz, vi se prescrie un tratament specific pe baza de ovule. Pentru un timp va fi indicata, in acest caz, spalarea cu o apa acidulata.
- Daca scurgerile sunt foarte fluide sau mai consistente, dar oricum urat mirositoare, doar laboratorul este in masura sa stabileasca despre ce microb este vorba. Tot acolo se poate stabili ce antibiotic este mai potrivit pentru combaterea lui. Antibioticul se prescrie de obicei sub forma unor ovule care se introduc in vagin. El mai poate fi asociat, daca este nevoie, si cu un tratament antifungic. Doar medicul ginecolog este in masura sa stabilesca tratamentul cel mai potrivit.
vineri, 11 decembrie 2009
A douasprezecea saptamana de sarcina
Degetele bebelusului incep sa aiba unghii!
Lungimea lui este de 7 cm de la cap la coccis si de 10 cm de la cap la calcaie. Greutatea este de 45 de grame.
Fata i se contureaza mai bine. O data cu oasele fetei, care ajung progresiv la forma lor definitiva, el incepe sa semene cu un omulet. Ochii, care pana de curand mai erau pe partile laterale ale capului, s-au deplasat in fata, unde le este locul, iar urechile care, erau la nivelul gatului, se afla acum mai sus, pe cap.
Ficatul, inca foarte mare, nu mai este singurul care produce celule sanguine. El este ajutat acum de maduva spinarii, care, incet, incet, il va inlocui. De la nastere, ea va asigura aceasta functie pentru intreaga viata.
Daca este fata, ovarele incep sa coboare in abdomen. Daca este baiat, prostata este deja prezenta. Iar glandele sexuale formate deja de cateva saptamani secreta hormonii indispensabili maturizarii organelor sexuale externe. Daca aveti un baiat, el are acum un penis mititel!
Fatul creste. Isi formeaza oasele si muschii si are deci nevoie de toate elementele necesare acestui proces, la din sangele dumneavoastra tot ce ii este necesar, in mod deosebit aminoacizii care, asamblandu-se, constituie proteinele, structura de baza a muschilor. El extrage de asemenea calciul si alte saruri minerale din care isi construieste scheletul, fierul pentru globulele rosii, vitaminele, care intermediaza reactiile chimice din celulele sale.
Are nevoie de o cantitate extrem de mare din aceste substante, pe langa multe altele. Daca nu sunt aduse in cantitate suficienta, prin sange, din alimentatie, el isi va lua totusi ceea ce ii trebuie, dar in detrimentul dumneavoastra. Asa ca, hraniti-va corect si indestulator.
Ingrijirea zilnica a corpului
Igiena dumneavoastra trebuie sa fie perfecta, simpla si fara excese.
Prin cresterea temperaturii de baza a corpului, sarcina favorizeaza transpiratia, asa ca o igiena buna, constand in dusuri cotidiene, este acum si mai necesara decat inainte. Preferati dusurile si nu baile in cada, ele fiind mai tonifiante pentru organism in general si ajutand totodata la intarirea sanilor si pielii, in special.
Folositi de preferinta un sapun gras in locul unuia spumos, dar care usuca pielea. Pelicula grasa, protectorul natural al pielii, nu trebuie eliminata cu ajutorul unor produse prea agresive, deoarece exista pericolul ca astfel sa fie favorizate diferite tipuri de afectiuni cutanate, ca micozeie sau urticariile. Anumite produse pot declansa alergii care se manifesta prin urticarie sau inflamatii ale articulatiilor, insotite uneori si de febra.
Dupa dus, nu uitati sa va ungeti pielea cu o crema hranitoare sau hidratanta si sa tratati zonele delicate ca sanii si abdomenul cu produsele recomandate pentru acest scop.
Toaleta intima
Toaleta vulvei trebuie efectuata dimineata si seara cu un sapun moale si urmata de o cu o clatire corecta. Stergeti-va cu un prosop curat (de preferinta din hartie - de unica folosinta).
Multumiti-va numai cu o spalare externa. Spalaturile vaginale, indiferent ce produs de toaleta ar fi utilizat, sunt complet contraindicate. Ele provoaca distrugerea bacteriilor care traiesc in mediul vaginal si care ii asigura o aparare naturala. A face acum o toaleta interna inseamna a deschide calea viitoarelor infectii vaginale.
Toaleta anala trebuie efectuata sistematic, dupa fiecare utilizare a WC-ului, pentru ca germenii prezenti in mod natural in materiile fecale sa nu migreze spre vagin, unde pot produce infectii.
Evident ca si partenerul dumneavoastra trebuie sa-si mentina igiena in conditii ireprosabile.
Raporturile sexuale
In mod normal, va puneti intrebarea: raporturile sexuale sunt permise?
• Da, daca sarcina decurge normal si daca aveti un libido normal. Puteti continua sa aveti o sexualitate normala fara sa va faceti
griji din pricina copilului. Colul uterin plasat foarte sus in vagin este inchis si nu lasa sa treaca nimic spre uter. Bebelusul sta bine, la adapost, in centrul acestui organ musculos, protejat in plus si de cavitatea amniotica plina de lichid, care amortizeaza toate undele de soc.
• Nu, deocamdata
- daca penetrarea este dureroasa datorita inflamarii intram in vagin; la inflamatie se adauga si o contractie reflexa care creeaza dificultati suplimentare; semnalati medicului aceste probleme si el va va prescrie un tratament corespunzator - daca raporturile provoaca sangerari si contractii ale uterului; in acest caz mergeti de urgenta la un control: poate fi semnul unui avort
- daca ati mai avut avorturi spontane la inceput de sarcina, abtineti-va in primele trei luni in perioadele care ar fi corespuns menstruatiei.
- daca nu simtiti dorinta, ea fiind diminuata la inceputul sarcinii, cand organismul dumneavoastra este supus unor mari transformari datorita schimbarilor pe plan hormonal; greata, oboseala si alte neplaceri nu sunt de natura sa stimuleze relatiile intime; la fel si spre sfarsitul sarcinii, oboseala, disconfortul datorat uterului care preseaza toate organele, explica pe deplin lipsa libidoului.
Daca nu simtiti placerea de a intretine relatii sexuale, vorbiti-i deschis partenerului, fara falsa pudoare, despre acest lucru. El va va intelege indisponibilitatea trecatoare. Acest lucru nu impiedica nici intimitatea, nici tandretea. Este mai bine asa, decat sa faceti dragoste din „datorie conjugala", fara placere, si sa riscati astfel sa va pierdeti dorinta chiar si dupa nastere, prin dezvoltarea unui reflex conditionat, de respingere.
Lungimea lui este de 7 cm de la cap la coccis si de 10 cm de la cap la calcaie. Greutatea este de 45 de grame.
Fata i se contureaza mai bine. O data cu oasele fetei, care ajung progresiv la forma lor definitiva, el incepe sa semene cu un omulet. Ochii, care pana de curand mai erau pe partile laterale ale capului, s-au deplasat in fata, unde le este locul, iar urechile care, erau la nivelul gatului, se afla acum mai sus, pe cap.
Ficatul, inca foarte mare, nu mai este singurul care produce celule sanguine. El este ajutat acum de maduva spinarii, care, incet, incet, il va inlocui. De la nastere, ea va asigura aceasta functie pentru intreaga viata.
Daca este fata, ovarele incep sa coboare in abdomen. Daca este baiat, prostata este deja prezenta. Iar glandele sexuale formate deja de cateva saptamani secreta hormonii indispensabili maturizarii organelor sexuale externe. Daca aveti un baiat, el are acum un penis mititel!
Fatul creste. Isi formeaza oasele si muschii si are deci nevoie de toate elementele necesare acestui proces, la din sangele dumneavoastra tot ce ii este necesar, in mod deosebit aminoacizii care, asamblandu-se, constituie proteinele, structura de baza a muschilor. El extrage de asemenea calciul si alte saruri minerale din care isi construieste scheletul, fierul pentru globulele rosii, vitaminele, care intermediaza reactiile chimice din celulele sale.
Are nevoie de o cantitate extrem de mare din aceste substante, pe langa multe altele. Daca nu sunt aduse in cantitate suficienta, prin sange, din alimentatie, el isi va lua totusi ceea ce ii trebuie, dar in detrimentul dumneavoastra. Asa ca, hraniti-va corect si indestulator.
Ingrijirea zilnica a corpului
Igiena dumneavoastra trebuie sa fie perfecta, simpla si fara excese.
Prin cresterea temperaturii de baza a corpului, sarcina favorizeaza transpiratia, asa ca o igiena buna, constand in dusuri cotidiene, este acum si mai necesara decat inainte. Preferati dusurile si nu baile in cada, ele fiind mai tonifiante pentru organism in general si ajutand totodata la intarirea sanilor si pielii, in special.
Folositi de preferinta un sapun gras in locul unuia spumos, dar care usuca pielea. Pelicula grasa, protectorul natural al pielii, nu trebuie eliminata cu ajutorul unor produse prea agresive, deoarece exista pericolul ca astfel sa fie favorizate diferite tipuri de afectiuni cutanate, ca micozeie sau urticariile. Anumite produse pot declansa alergii care se manifesta prin urticarie sau inflamatii ale articulatiilor, insotite uneori si de febra.
Dupa dus, nu uitati sa va ungeti pielea cu o crema hranitoare sau hidratanta si sa tratati zonele delicate ca sanii si abdomenul cu produsele recomandate pentru acest scop.
Toaleta intima
Toaleta vulvei trebuie efectuata dimineata si seara cu un sapun moale si urmata de o cu o clatire corecta. Stergeti-va cu un prosop curat (de preferinta din hartie - de unica folosinta).
Multumiti-va numai cu o spalare externa. Spalaturile vaginale, indiferent ce produs de toaleta ar fi utilizat, sunt complet contraindicate. Ele provoaca distrugerea bacteriilor care traiesc in mediul vaginal si care ii asigura o aparare naturala. A face acum o toaleta interna inseamna a deschide calea viitoarelor infectii vaginale.
Toaleta anala trebuie efectuata sistematic, dupa fiecare utilizare a WC-ului, pentru ca germenii prezenti in mod natural in materiile fecale sa nu migreze spre vagin, unde pot produce infectii.
Evident ca si partenerul dumneavoastra trebuie sa-si mentina igiena in conditii ireprosabile.
Raporturile sexuale
In mod normal, va puneti intrebarea: raporturile sexuale sunt permise?
• Da, daca sarcina decurge normal si daca aveti un libido normal. Puteti continua sa aveti o sexualitate normala fara sa va faceti
griji din pricina copilului. Colul uterin plasat foarte sus in vagin este inchis si nu lasa sa treaca nimic spre uter. Bebelusul sta bine, la adapost, in centrul acestui organ musculos, protejat in plus si de cavitatea amniotica plina de lichid, care amortizeaza toate undele de soc.
• Nu, deocamdata
- daca penetrarea este dureroasa datorita inflamarii intram in vagin; la inflamatie se adauga si o contractie reflexa care creeaza dificultati suplimentare; semnalati medicului aceste probleme si el va va prescrie un tratament corespunzator - daca raporturile provoaca sangerari si contractii ale uterului; in acest caz mergeti de urgenta la un control: poate fi semnul unui avort
- daca ati mai avut avorturi spontane la inceput de sarcina, abtineti-va in primele trei luni in perioadele care ar fi corespuns menstruatiei.
- daca nu simtiti dorinta, ea fiind diminuata la inceputul sarcinii, cand organismul dumneavoastra este supus unor mari transformari datorita schimbarilor pe plan hormonal; greata, oboseala si alte neplaceri nu sunt de natura sa stimuleze relatiile intime; la fel si spre sfarsitul sarcinii, oboseala, disconfortul datorat uterului care preseaza toate organele, explica pe deplin lipsa libidoului.
Daca nu simtiti placerea de a intretine relatii sexuale, vorbiti-i deschis partenerului, fara falsa pudoare, despre acest lucru. El va va intelege indisponibilitatea trecatoare. Acest lucru nu impiedica nici intimitatea, nici tandretea. Este mai bine asa, decat sa faceti dragoste din „datorie conjugala", fara placere, si sa riscati astfel sa va pierdeti dorinta chiar si dupa nastere, prin dezvoltarea unui reflex conditionat, de respingere.
miercuri, 9 decembrie 2009
A unsprezecea saptamana de sarcina
Primul trimestru de sarcina se incheie la sfarsitul acestei saptamani. Ati parcurs deja o treime din drum.
Marimea lui este de 6 cm de la cap la coccis si de 8,5 cm de la cap la calcaie. Greutatea lui este de 28 de grame. Lungimea piciorului este de 1,2 cm.
Apa care intra in componenta lui reprezinta 90% din greutate!
Capul este inca voluminos. El reprezinta circa o treime din lungimea corpului. La nastere, el va avea doar un sfert din lungimea totala. Prin comparatie, capul unui om adult reprezinta circa o optime din lungimea corpului.
Au aparut primele oase. Pentru inceput, tesuturile cartilaginoase existente prima data la membre s-au imbogatit intre timp in celule osoase, si s-au organizat in structuri mai compacte. Acum continua sa se formeze insule cartilaginoase la nivelul craniului si fetei. Nasul, cu narile acum deschise, iese in evidenta in mijlocul fetei, cu varfuletul lui cartilaginos, iar barbia incepe sa prinda contur.
Coloana vertebrala continua sa se intareasca, incepand cu primele formatiuni ale coastelor. In paralel cu oasele picioarelor, incep sa se contureze si cele ale bazinului.
Incetul cu incetul, toate insulele cartilaginoase se vor uni, intarindu-se si articulandu-se. Scheletul complet, cu cele 110 oase, nu va fi desavarsit decat la adolescenta.
Primii perisori, crescand din celulele bulbilor pilosi, isi fac aparitia in regiunea sprancenelor si buzei superioare. Este vorba de un puf extrem de fin care va cadea la nastere, pentru a fi inlocuit ulterior cu perisori mai grosi.
In acest timp, celulele nervoase isi urmeaza cursa lor nebuna. Se multiplica, se diferentiaza, dar inca nu sunt legate intre ele. Creierul s-a separat in mai multe parti distincte care se pliaza pe masura ce se dezvolta, pentru a-i da aspectul caracteristic. El nu este inca functional. Mai trebuie sa treaca ceva timp pana ca maturizarea lui sa-i permita sa preia comanda. Pentru moment, doar fibrele motrice venind de la maduva spinarii se branseaza direct pe fibrele senzoriale ale muschilor, formand circuitele scurte ale celor mai simple reflexe.
Marimea lui este de 6 cm de la cap la coccis si de 8,5 cm de la cap la calcaie. Greutatea lui este de 28 de grame. Lungimea piciorului este de 1,2 cm.
Apa care intra in componenta lui reprezinta 90% din greutate!
Capul este inca voluminos. El reprezinta circa o treime din lungimea corpului. La nastere, el va avea doar un sfert din lungimea totala. Prin comparatie, capul unui om adult reprezinta circa o optime din lungimea corpului.
Au aparut primele oase. Pentru inceput, tesuturile cartilaginoase existente prima data la membre s-au imbogatit intre timp in celule osoase, si s-au organizat in structuri mai compacte. Acum continua sa se formeze insule cartilaginoase la nivelul craniului si fetei. Nasul, cu narile acum deschise, iese in evidenta in mijlocul fetei, cu varfuletul lui cartilaginos, iar barbia incepe sa prinda contur.
Coloana vertebrala continua sa se intareasca, incepand cu primele formatiuni ale coastelor. In paralel cu oasele picioarelor, incep sa se contureze si cele ale bazinului.
Incetul cu incetul, toate insulele cartilaginoase se vor uni, intarindu-se si articulandu-se. Scheletul complet, cu cele 110 oase, nu va fi desavarsit decat la adolescenta.
Primii perisori, crescand din celulele bulbilor pilosi, isi fac aparitia in regiunea sprancenelor si buzei superioare. Este vorba de un puf extrem de fin care va cadea la nastere, pentru a fi inlocuit ulterior cu perisori mai grosi.
In acest timp, celulele nervoase isi urmeaza cursa lor nebuna. Se multiplica, se diferentiaza, dar inca nu sunt legate intre ele. Creierul s-a separat in mai multe parti distincte care se pliaza pe masura ce se dezvolta, pentru a-i da aspectul caracteristic. El nu este inca functional. Mai trebuie sa treaca ceva timp pana ca maturizarea lui sa-i permita sa preia comanda. Pentru moment, doar fibrele motrice venind de la maduva spinarii se branseaza direct pe fibrele senzoriale ale muschilor, formand circuitele scurte ale celor mai simple reflexe.
luni, 7 decembrie 2009
A zecea saptamana de sarcina
Cresterea copilului continua in ritm rapid si pentru prima oara, capul, care s-a redresat lent in ultimele saptamani, este acum aproape drept.
Despre viitorul dumneavoastra copil
Marimea lui este de 5 cm de la cap la coccis si de 7,5 cm de la cap la calcaie. Lungimea piciorului este de 9 mm. Greutatea lui atinge 18 grame. La inceput, marimea bebelusului se dubla zilnic, apoi saptamanal. Acum trebuie sa treaca mai multe saptamani pentru a se dubla din nou.
Fata este vizibila acum, de cand capul s-a redresat, si are trasaturi umane.
Bebelusul, care are acum numerosi muschi, este capabil de miscari spontane, cu tot corpul. Intoarce capul, agita mainile si picioarele, strange pumnii. Aceste miscari - pe care inca nu le simtiti -sunt reflexe, comandate direct de maduva spinarii. Creierul nu este destul de dezvoltat pentru a le controla. El nu va putea sa le controleze de altfel nici imediat dupa nastere. Creierul este un organ atat de complex si atat de diferentiat, incat maturizarea lui va necesita ani intregi, terminandu-se abia pe la varsta de 18 ani. Pentru moment, continua sa se formeze. Acum, la inceputul celei de-a 3-a luni de sarcina, se multiplica intens, inflorind asemenea unui foc de artificii, prin formarea celulelor nervoase denumite neuroblasti. Abia in momentul maturizarii lor, neuroblastii vor primi numele de neuroni. in paralel cu proliferarea lor, neuroblastii migreaza in substanta cerebrala. Migratia este necesara pentru stabilirea circuitelor nervoase.
Bulbii pilosi, care sunt la radacina firelor de par, incep sa se formeze acum, in stratul cel mai adanc al pielii. Apar, de asemenea, si mugurii dintilor permanenti. Ei sunt situati alaturi de limba, sub linia dintilor de lapte care isi continua si ei evolutia. Acesti muguri care se dezvolta in acelasi mod cu dintii de lapte vor ramane in stare de repaus inca multi ani. Abia cand copilul ajunge la varsta de 6 ani, dintii acestia incep sa se dezvolte si, impingand dintii de lapte, le determina caderea.
Organele interne isi continua dezvoltarea in plan structural si functional.
In pancreas incep sa apara insulele lui Langerhans. Este vorba de un grup de celule de cea mai mare importanta. Secretiile lor de insulina si de glucagon, produse de principalele doua tipuri celulare, mentin echilibrul nivelului de zahar in sange, impiedicand aparitia diabetului.
Ficatul este enorm, reprezentand la aceasta data aproximativ 10% din greutatea totala a corpului. Acest lucru se datoreaza functiei lui actuale de a produce celulele sanguine. Intre celulele hepatice si peretii vasculari se gasesc insule celulare mari care produc atat celulele sanguine ale liniei rosii, cat si pe cele ale liniei albe. Aceasta activitate se va incetini progresiv in cursul penultimei luni de viata intrauterina, functia fiind preluata incet de catre maduva spinarii. La nastere, mai supravietuiesc doar cateva din aceste insulite, care dispar si ele curand. Atunci greutatea ficatului nu va mai reprezenta decat 5% din greutatea totala a corpului.
Marea hernie intestinala ce ocupa o portiune din cordonul ombilical reintra putin cate putin in cavitatea abdominala, care se mareste. Cand totul va fi plasat la locul potrivit, cordonul ombilical se va subtia considerabil, continand doar vasele de sange.
Despre viitorul dumneavoastra copil
Marimea lui este de 5 cm de la cap la coccis si de 7,5 cm de la cap la calcaie. Lungimea piciorului este de 9 mm. Greutatea lui atinge 18 grame. La inceput, marimea bebelusului se dubla zilnic, apoi saptamanal. Acum trebuie sa treaca mai multe saptamani pentru a se dubla din nou.
Fata este vizibila acum, de cand capul s-a redresat, si are trasaturi umane.
Bebelusul, care are acum numerosi muschi, este capabil de miscari spontane, cu tot corpul. Intoarce capul, agita mainile si picioarele, strange pumnii. Aceste miscari - pe care inca nu le simtiti -sunt reflexe, comandate direct de maduva spinarii. Creierul nu este destul de dezvoltat pentru a le controla. El nu va putea sa le controleze de altfel nici imediat dupa nastere. Creierul este un organ atat de complex si atat de diferentiat, incat maturizarea lui va necesita ani intregi, terminandu-se abia pe la varsta de 18 ani. Pentru moment, continua sa se formeze. Acum, la inceputul celei de-a 3-a luni de sarcina, se multiplica intens, inflorind asemenea unui foc de artificii, prin formarea celulelor nervoase denumite neuroblasti. Abia in momentul maturizarii lor, neuroblastii vor primi numele de neuroni. in paralel cu proliferarea lor, neuroblastii migreaza in substanta cerebrala. Migratia este necesara pentru stabilirea circuitelor nervoase.
Bulbii pilosi, care sunt la radacina firelor de par, incep sa se formeze acum, in stratul cel mai adanc al pielii. Apar, de asemenea, si mugurii dintilor permanenti. Ei sunt situati alaturi de limba, sub linia dintilor de lapte care isi continua si ei evolutia. Acesti muguri care se dezvolta in acelasi mod cu dintii de lapte vor ramane in stare de repaus inca multi ani. Abia cand copilul ajunge la varsta de 6 ani, dintii acestia incep sa se dezvolte si, impingand dintii de lapte, le determina caderea.
Organele interne isi continua dezvoltarea in plan structural si functional.
In pancreas incep sa apara insulele lui Langerhans. Este vorba de un grup de celule de cea mai mare importanta. Secretiile lor de insulina si de glucagon, produse de principalele doua tipuri celulare, mentin echilibrul nivelului de zahar in sange, impiedicand aparitia diabetului.
Ficatul este enorm, reprezentand la aceasta data aproximativ 10% din greutatea totala a corpului. Acest lucru se datoreaza functiei lui actuale de a produce celulele sanguine. Intre celulele hepatice si peretii vasculari se gasesc insule celulare mari care produc atat celulele sanguine ale liniei rosii, cat si pe cele ale liniei albe. Aceasta activitate se va incetini progresiv in cursul penultimei luni de viata intrauterina, functia fiind preluata incet de catre maduva spinarii. La nastere, mai supravietuiesc doar cateva din aceste insulite, care dispar si ele curand. Atunci greutatea ficatului nu va mai reprezenta decat 5% din greutatea totala a corpului.
Marea hernie intestinala ce ocupa o portiune din cordonul ombilical reintra putin cate putin in cavitatea abdominala, care se mareste. Cand totul va fi plasat la locul potrivit, cordonul ombilical se va subtia considerabil, continand doar vasele de sange.
sâmbătă, 5 decembrie 2009
A noua saptamana de sarcina
Bebelusul este acum un fetus, dar pentru dumneavoastra nu s-a schimbat nimic: inca din ziua cand a fost conceput, este copilul dumneavoastra si atat!
Are lungimea de 4 cm de la cap la coccis si de 5,5 cm de la cap pana la calcaie. Greutatea lui este de 10 grame. Acum este de 40 000 de ori mai mare decat oul de la care a pornit. Principalele sisteme si organe sunt formate si functioneaza. Cresterea tesuturilor si organelor a determinat dezvoltarea structurilor externe, ceea ce a facut ca infatisarea lui sa se schimbe mult. Una dintre modificarile evidente este redresarea progresiva a capului, care incepe sa se rotunjeasca. Inca foarte voluminos, el reprezinta aproape jumatate din lungimea totala.
Cea mai remarcabila modificare este insa fata, care capata trasaturi umane, usor de recunoscut. Copilasul dumneavoastra nu mai poate fi confundat cu embrionul unei specii oarecare de mamifere, ci este acum al unui omulet! Ochii, care erau situati foarte departe pe partile laterale ale capului, isi ocupa locul normal, in fata, iar urechile se apropie de localizarea definitiva. Narile, cu orificiile deschise, sunt inca foarte indepartate, dar comunicatia care exista intre cavitatile nasului si gurii incepe sa se restranga. Apar mugurii papilelor gustative si se contureaza buzele. Pleoapele isi continua dezvoltarea si acopera ochii, care raman de acum inchisi, timp de mai multe luni, pana la definitivarea globului ocular.
Membrele continua sa se alungeasca, mainile ceva mai rapid decat picioarele, atingand o lungime proportionala cu corpul.
Cavitatea abdominala este formata, delimitandu-se o zona superioara ce contine inima si plamanii in formare si o zona inferioara cu stomacul, ficatul, pancreasul, splina, intestinele. Cele doua zone sunt separate prin diafragma. Cavitatea abdominala este inca prea mica pentru a adaposti intestinul in continua alungire, ceea ce face ca acesta sa se plieze in interiorul cordonului ombilical.
Inima bate acum cu 110 pana la 160 de batai pe minut. Este de notat ca, inca de la inceput, inima embrionului este autonoma fata de cea a mamei. Ea bate dupa frecventa ei proprie, cu toate ca este sub influenta starii de nervozitate a mamei. Cand aceasta trece brusc printr-o emotie sau printr-o stare de furie, sangele ei se incarca cu adrenalina care traverseaza placenta si influenteaza ritmul cardiac al copilului, lata de ce este important ca mama sa duca o viata calma.
Intestinul subtire este deja capabil de miscari involuntare denumite peristaltice. Sunt miscari ale intestinului care se propaga sub forma unor unde, care permit deplasarea materiilor prin interiorul sau.
Chiar daca sexul nu poate fi inca deosebit, caile genitale sunt deja bine diferentiate: la fata, un canal utero-vaginal, ovare si trompele lui Fallope; la baiat, testicule care secreta deja testosteron si sunt plasate in peretele posterior al abdomenului. Migratia testiculelor nu este o deplasare activa, ci un fenomen pasiv in raport cu cresterea peretelui abdominal.
Placenta
Vilozitatile care inconjurau complet partea externa a oului, numita corion, s-au dezvoltat putin cate putin in locul unde s-a fixat cordonul ombilical. In acelasi timp, au degenerat in restul oului, care acum, la inceputul celei de-a 3-a luni, are un aspect neted. Vilozitatile ramase vor continua sa creasca si sa se ramifice, luand aspectul unor copacei puternic ramificati, destinati sa mareasca suprafetele de schimb intre sangele matern si cel fetal. Ansamblul de vilozitati ramas devine in cele din urma placenta, organ in forma de disc, legatura vitala intre mama si copil.
Sangele matern ajunge in lacurile sanguine prin arterele spiralate situate in peretele uterin si scalda vilozitatile. In interiorul lor circula, prin mici artere ramificate care se subdivizeaza apoi in capilare, sangele fetal adus prin vasele cordonului ombilical. Nu exista niciodata o comunicare directa intre circulatia materna si circulatia fetala: sangele celor doi nu se amesteca niciodata. Schimburile intre sangele mamei si cel al fatului se efectueaza exclusiv prin peretii vilozitatilor.
Micile lacuri sanguine separand trunchiurile viloase in care sunt imbibate vilozitatile contin circa 150 cm3 de sange care se reinnoieste de 3-4 ori pe minut.
Placenta se ingroasa progresiv numai prin alungirea si prin proliferarea vilozitatilor coriale, fara sa afecteze in vreun fel tesuturile materne. Dezvoltarea ei in suprafata este sensibil paralela cu cea a uterului. Ea acopera, pe toata durata sarcinii, intre 25 si 30% din suprafata interna a uterului.
Este pediculul care leaga copilul de mama prin intermediul placentei, in acest stadiu de dezvoltare, cordonul ombilical este inca foarte gros, deoarece in afara de cele doua artere si vena care asigura supravietuirea fatului, el mai contine si ansele intestinale rasucite, care nu pot fi cuprinse in cavitatea abdominala a fetusului, inca prea mica.
Vena ombilicala, aprovizionandu-se din sangele matern prin intermediul placentei, trimite hrana si oxigenul si le distribuie spre organele fatului, gratie unor mici capilare venoase. Apoi, arterele ombilicale evacueaza deseurile provenite din metabolismul fatului spre placenta, care le deverseaza in circulatia materna. Sa notam ca dupa nastere situatia se inverseaza: arterele transporta sangele bogat in substante nutritive si oxigen, iar venele colecteaza sangele incarcat cu deseuri.
Vasele ombilicale au peretii bogati in fibre musculare si elastice, si sunt inconjurate cu un fel de gel care are rol de protectie. Aceste elemente usureaza operatia de legare si de sectionare a cordonului ombilical la nastere si ajuta la obliterarea lui rapida.
Cordonul se alungeste si totodata se subtiaza in decursul sarcinii. Foarte suplu, el ii permite copilului sa faca toate miscarile posibile, in preajma nasterii are diametrul de circa 2 cm si masoara intre 50 si 60 cm in lungime.
La nastere, taierea cordonului ombilical rupe definitiv legaturile dintre circulatia materna si cea a copilului, care astfel devine total autonom. Ceea ce ramane din cordon pe abdomenul copilului se usuca si cade dupa cateva zile, lasand in urma o cicatrice caracteristica, denumita ombilic sau, popular, buric.
Cavitatea si lichidul amniotic
Hranit prin intermediul placentei si al cordonului ombilical, fatul este protejat prin invelisurile care il acopera. Legat doar prin cordonul ombilical, el sta suspendat in cavitatea amniotica asemenea unui cosmonaut, plutind in lichidul care o umple si facand o multime de giumbuslucuri.
Lichidul amniotic este un mediu de schimb suplimentar intre mama si copil, datorita substantelor pe care le contine. La inceput un lichid limpede, apos, secretat de celulele din amnios - membrana care delimiteaza cavitatea - el este imbogatit cu saruri minerale, apoi cu secretii provenind din corpul mamei si de la fetusul insusi, pe masura dezvoltarii lui.
Cantitatea de lichid amniotic variaza in functie de varsta sarcinii. Ea este de 20 cm3 in saptamana a 7-a, intre 300 si 400 cm3 in a 20-a, si de circa 1 litru, in luna a 9-a. In miscare permanenta, lichidul amniotic este reinnoit tot timpul. El este absorbit prin pielea si gura fatului. O parte din lichidul inghitit se transforma in urina si este eliminat in cavitatea amniotica, pe cand cealalta parte este absorbita prin intestin si intra in circulatia fetala, de unde, prin intermediul placentei, se reintoarce in organismul matern.
Are lungimea de 4 cm de la cap la coccis si de 5,5 cm de la cap pana la calcaie. Greutatea lui este de 10 grame. Acum este de 40 000 de ori mai mare decat oul de la care a pornit. Principalele sisteme si organe sunt formate si functioneaza. Cresterea tesuturilor si organelor a determinat dezvoltarea structurilor externe, ceea ce a facut ca infatisarea lui sa se schimbe mult. Una dintre modificarile evidente este redresarea progresiva a capului, care incepe sa se rotunjeasca. Inca foarte voluminos, el reprezinta aproape jumatate din lungimea totala.
Cea mai remarcabila modificare este insa fata, care capata trasaturi umane, usor de recunoscut. Copilasul dumneavoastra nu mai poate fi confundat cu embrionul unei specii oarecare de mamifere, ci este acum al unui omulet! Ochii, care erau situati foarte departe pe partile laterale ale capului, isi ocupa locul normal, in fata, iar urechile se apropie de localizarea definitiva. Narile, cu orificiile deschise, sunt inca foarte indepartate, dar comunicatia care exista intre cavitatile nasului si gurii incepe sa se restranga. Apar mugurii papilelor gustative si se contureaza buzele. Pleoapele isi continua dezvoltarea si acopera ochii, care raman de acum inchisi, timp de mai multe luni, pana la definitivarea globului ocular.
Membrele continua sa se alungeasca, mainile ceva mai rapid decat picioarele, atingand o lungime proportionala cu corpul.
Cavitatea abdominala este formata, delimitandu-se o zona superioara ce contine inima si plamanii in formare si o zona inferioara cu stomacul, ficatul, pancreasul, splina, intestinele. Cele doua zone sunt separate prin diafragma. Cavitatea abdominala este inca prea mica pentru a adaposti intestinul in continua alungire, ceea ce face ca acesta sa se plieze in interiorul cordonului ombilical.
Inima bate acum cu 110 pana la 160 de batai pe minut. Este de notat ca, inca de la inceput, inima embrionului este autonoma fata de cea a mamei. Ea bate dupa frecventa ei proprie, cu toate ca este sub influenta starii de nervozitate a mamei. Cand aceasta trece brusc printr-o emotie sau printr-o stare de furie, sangele ei se incarca cu adrenalina care traverseaza placenta si influenteaza ritmul cardiac al copilului, lata de ce este important ca mama sa duca o viata calma.
Intestinul subtire este deja capabil de miscari involuntare denumite peristaltice. Sunt miscari ale intestinului care se propaga sub forma unor unde, care permit deplasarea materiilor prin interiorul sau.
Chiar daca sexul nu poate fi inca deosebit, caile genitale sunt deja bine diferentiate: la fata, un canal utero-vaginal, ovare si trompele lui Fallope; la baiat, testicule care secreta deja testosteron si sunt plasate in peretele posterior al abdomenului. Migratia testiculelor nu este o deplasare activa, ci un fenomen pasiv in raport cu cresterea peretelui abdominal.
Placenta
Vilozitatile care inconjurau complet partea externa a oului, numita corion, s-au dezvoltat putin cate putin in locul unde s-a fixat cordonul ombilical. In acelasi timp, au degenerat in restul oului, care acum, la inceputul celei de-a 3-a luni, are un aspect neted. Vilozitatile ramase vor continua sa creasca si sa se ramifice, luand aspectul unor copacei puternic ramificati, destinati sa mareasca suprafetele de schimb intre sangele matern si cel fetal. Ansamblul de vilozitati ramas devine in cele din urma placenta, organ in forma de disc, legatura vitala intre mama si copil.
Sangele matern ajunge in lacurile sanguine prin arterele spiralate situate in peretele uterin si scalda vilozitatile. In interiorul lor circula, prin mici artere ramificate care se subdivizeaza apoi in capilare, sangele fetal adus prin vasele cordonului ombilical. Nu exista niciodata o comunicare directa intre circulatia materna si circulatia fetala: sangele celor doi nu se amesteca niciodata. Schimburile intre sangele mamei si cel al fatului se efectueaza exclusiv prin peretii vilozitatilor.
Micile lacuri sanguine separand trunchiurile viloase in care sunt imbibate vilozitatile contin circa 150 cm3 de sange care se reinnoieste de 3-4 ori pe minut.
Placenta se ingroasa progresiv numai prin alungirea si prin proliferarea vilozitatilor coriale, fara sa afecteze in vreun fel tesuturile materne. Dezvoltarea ei in suprafata este sensibil paralela cu cea a uterului. Ea acopera, pe toata durata sarcinii, intre 25 si 30% din suprafata interna a uterului.
Este pediculul care leaga copilul de mama prin intermediul placentei, in acest stadiu de dezvoltare, cordonul ombilical este inca foarte gros, deoarece in afara de cele doua artere si vena care asigura supravietuirea fatului, el mai contine si ansele intestinale rasucite, care nu pot fi cuprinse in cavitatea abdominala a fetusului, inca prea mica.
Vena ombilicala, aprovizionandu-se din sangele matern prin intermediul placentei, trimite hrana si oxigenul si le distribuie spre organele fatului, gratie unor mici capilare venoase. Apoi, arterele ombilicale evacueaza deseurile provenite din metabolismul fatului spre placenta, care le deverseaza in circulatia materna. Sa notam ca dupa nastere situatia se inverseaza: arterele transporta sangele bogat in substante nutritive si oxigen, iar venele colecteaza sangele incarcat cu deseuri.
Vasele ombilicale au peretii bogati in fibre musculare si elastice, si sunt inconjurate cu un fel de gel care are rol de protectie. Aceste elemente usureaza operatia de legare si de sectionare a cordonului ombilical la nastere si ajuta la obliterarea lui rapida.
Cordonul se alungeste si totodata se subtiaza in decursul sarcinii. Foarte suplu, el ii permite copilului sa faca toate miscarile posibile, in preajma nasterii are diametrul de circa 2 cm si masoara intre 50 si 60 cm in lungime.
La nastere, taierea cordonului ombilical rupe definitiv legaturile dintre circulatia materna si cea a copilului, care astfel devine total autonom. Ceea ce ramane din cordon pe abdomenul copilului se usuca si cade dupa cateva zile, lasand in urma o cicatrice caracteristica, denumita ombilic sau, popular, buric.
Cavitatea si lichidul amniotic
Hranit prin intermediul placentei si al cordonului ombilical, fatul este protejat prin invelisurile care il acopera. Legat doar prin cordonul ombilical, el sta suspendat in cavitatea amniotica asemenea unui cosmonaut, plutind in lichidul care o umple si facand o multime de giumbuslucuri.
Lichidul amniotic este un mediu de schimb suplimentar intre mama si copil, datorita substantelor pe care le contine. La inceput un lichid limpede, apos, secretat de celulele din amnios - membrana care delimiteaza cavitatea - el este imbogatit cu saruri minerale, apoi cu secretii provenind din corpul mamei si de la fetusul insusi, pe masura dezvoltarii lui.
Cantitatea de lichid amniotic variaza in functie de varsta sarcinii. Ea este de 20 cm3 in saptamana a 7-a, intre 300 si 400 cm3 in a 20-a, si de circa 1 litru, in luna a 9-a. In miscare permanenta, lichidul amniotic este reinnoit tot timpul. El este absorbit prin pielea si gura fatului. O parte din lichidul inghitit se transforma in urina si este eliminat in cavitatea amniotica, pe cand cealalta parte este absorbita prin intestin si intra in circulatia fetala, de unde, prin intermediul placentei, se reintoarce in organismul matern.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
