Saptamana nouasprezece de sarcina

Bebelusul tau doarme acum.
Lungimea lui este de 14 cm de la cap la coccis si de 21,5 cm de la cap la calcaie. Greutatea lui este de 335 de grame. Capul bebelusului are acum un diametru de circa 5,1 cm. Capul si gatul reprezinta o treime din lungimea corpului.
Bebelusul este acum foarte activ. Isi misca bratele si picioarele dand adevarate lovituri. Suspendat de cordonul ombilical, pedaleaza, se intoarce si face nenumarate tumbe. Ii place sa-si schimbe pozitia si sa se deplaseze si pentru aceasta impinge cu picioarele in peretele uterului! Vi se intampla ca pe burta sa apara brusc o umflatura: este bebelusul care impinge. Umflatura aceasta care se misca poate fi un picior, o mana, capul. Mangaiati-o cu gingasie, ca sa-i aratati ca stiti ca este el.
Bebelusul doarme circa 16-20 de oredin 24. Incepe sa aiba faze de somn profund si de somn superficial. In perioadele de somn usor, o usoara lovitura aplicata pe abdomen il poate face sa tresara. Perioadele de somn si de veghe pot fi apreciate prin observarea activitatii motrice si a ritmului lui cardiac. Ele nu corespund cu ritmul de somn al mamei. De aceea se poate intampla sa fiti trezita in plina noapte de catre bebelusul care nu are somn si se agita. Mangaia-ti-va bland pe burta. Poate ca se va calma si veti putea sa adormiti din nou!
Ajungeti sa gafaiti repede. Organele dumneavoastra lucreaza mai mult si elibereaza mai mult dioxid de carbon. In plus, trebuie sa eliminati si gazul carbonic produs de fat si sa-i aduceti oxigenul necesar. Aceasta hiperventilatie va face mai vulnerabila la efort.
Dificultatile de respiratie se mai explica si prin faptul ca uterul, crescand in volum, impinge continutul abdominal in sus, apasand pe diafragma si micsorand volumul cutiei toracice.
Creierul dumneavoastra este mai sensibil la nivelul crescut de gaz carbonic care circula prin sange, aceasta putandu-se manifesta prin aparitia unor ameteli („orbiri de moment"). j8o8514js16bfs

Prevenirea respiratiei dificile

Pentru a stabiliza tendinta de ingreunare a respiratiei in lunile urmatoare:
- reduceti la maximum eforturile fizice
- daca aveti senzatii de sufocare, eliberati-va diafragma facand acest exercitiu: culcata pe spate, cu picioarele indoite, inspirati ridicand bratele deasupra capului, pentru a mari capacitatea cutiei toracice; apoi expirati, aducand bratele de-a lungul corpului; efec­tuati astfel mai multe respiratii lente si regulate, pana va regasiti suflul; puteti face acest exercitiu stand in picioare si mentinandu-le bine fixate pe sol in timpul inspiratiei.

Incepeti fara intarziere exercitiile respiratorii care va vor fi de folos pe timpul sarcinii, dar mai ales in momentul nasterii.

Controlul respiratiei

Nu pierdeti timpul. Incepeti de pe acum exercitiile pregatitoare pentru nastere. Bunele rezultate se vor vedea dupa usurinta cu care veti ajunge sa le efectuati, asa ca nu trebuie sa asteptati cursurile pentru nastere fara dureri, care pot incepe mult mai tarziu.

Respiratia consta din trei timpi: inspiratie, expiratie si un timp de repaus. Unei inspiratii ii urmeaza o expiratie. Muschiul principal al respiratiei este diafragma, pe care se sprijina inima si plamanii. Miscarea ei permite observarea respiratiei abdominale.
Veti efectua toate exercitiile de respiratie culcata pe spate, cu picioarele indoite si talpile fixate pe sol.
Respiratia abdominala
Trebuie intai sa deveniti constienta de respiratia abdominala, pentru a putea executa o respiratie completa:
- puneti o mana pe abdomen si cealalta pe piept pentru a simti mai bine miscarile aerului care circula
- expirati pana cand eliminati tot aerul din plamani
- cu gura inchisa, inspirati umflandu-va abdomenul; mana plasata acolo trebuie sa se ridice, in vreme ce cealalta, plasata pe piept abia se va clinti
-cu gura deschisa, expirati lent, coborand progresiv peretele abdominal. 

Respiratia completa

- eliminati complet aerul din plamani
- cu gura inchisa, inspirati lent, umfland abdomenul
- continuati sa inspirati umfland si pieptul
- faceti o scurta pauza la sfarsitul inspiratiei
-cu gura deschisa, expirati apoi lent; goliti intai pieptul, apoi abdo­menul.
Efectuati exercitiul de trei ori la rand, cu un moment de repaus de cateva secunde intre inspiratie si expiratie.
Respiratia toracica
Asupra acestei respiratii trebuie sa va concentrati mai mult, deoarece la nastere veti utiliza variante ale ei.
- puneti o mana pe abdomen si cealalta pe piept
- expirati tot aerul din plamani
- cu gura inchisa, inspirati umfland pieptul; mana plasata pe abdomen trebuie sa ramana aproape nemiscata, pe cand cea plasata pe piept se ridica
- faceti o scurta pauza in respiratie
- cu gura deschisa, expirati lent, coborand progresiv cutia toracica.
Antrenamentul respirator in vederea nasterii trebuie sa se bazeze pe exercitiile urmatoare. Dupa fiecare exercitiu veti face o respiratie completa.
• Respiratia superficiala: utila in timpul contractiilor de dilatare.
- cu gura inchisa sau intredeschisa, inspirati, apoi expirati usor, dar rapid; trebuie sa se deplaseze doar partea superioara a toracelui
- ritmati-va bine respiratia: timpul de inspiratie trebuie sa fie egal cu cel de expiratie
- antrenati-va pentru a mentine acest mod de a respira mai multe zeci de secunde; la sfarsitul sarcinii va trebui s-o puteti mentine pana la 60 de secunde.
• Respiratia blocata: utila in timpul expulziei.
- cu gura inchisa, inspirati profund, umplandu-va plamanii cu aer
- cand simtiti ca nu mai puteti inspira, retineti-va suflul si numarati in gand pana la 10
- cu gura deschisa, expirati puternic
- antrenati-va pentru a va retine suflul pana la 30 de secunde.
Este de notat ca respiratia blocata se recomanda din ce in ce mai putin; este preferata in prezent expiratia fortata, adica o expiratie lenta, dar continua, care permite o mai buna relaxare a perineului.